Doamnă senator Miron,

Mă siliţi să abdic de la formatul standard al acestei rubrici: în loc să scriu o panaramă de pseudoreplică în numele dumneavoastră, mă simt obligat să vă dau o replică „de-adevăratelea”, ba s-o şi semnez cinstit. Fac chestia asta ori de cîte ori mă apucă dracii în calitate de cetăţean, de om, de ziarist, de ce-oi mai fi, atunci cînd cîte un/o oarecare, ajuns/ă cumva, conjunctural, mare sculă, o ia pe arătură. Se întîmplă destul de frecvent, şi nu pentru că aş fi eu vreun ţîfnos în căutare de scandal (că dacă aş fi, n-aş scrie la Jupânu’, ci la tabloide, panaramele alea de ziare preocupate mai ales de publicarea a fel de fel de fotografii cu domnişoare şi doamne pozate în chiloţi şi – sau fără – sutien), ci pentru că ăştia/astea despre care scriu depăşesc toate limitele decenţei, ale suportabilului. Pentru că pînă acum am scris generalităţi (cam cum v-ar plăcea să găsiţi în articolele care vă sînt dedicate, variantele de după mediere) am să trec la subiect. Aşadar, cine sînteţi dumneavoastră, doamnă Miron? Şi ce treabă aveţi prin viaţa noastră? Aaa, sînteţi „doamna senator”!? De la unde? De la PP-DD!?! Mare sculă de partid, ba are şi-o denumire foarte tare. Nu-i vine cumva de la numele unui celebru infractor, proaspăt condamnat? Cuuum? Nu-i infractor, că-i încă liber? Zău? Ia priviţi în jurul dumneavoastră, la locul (temporar) de muncă şi spuneţi-mi cîţi dintre colegii dumneavoastră au dosare penale dintr-alea grele. Peste 20 din vreo 580? Rezultă că în Parlament rata infracţionalităţii surclasează rata naţională, aşa-i? M-aş speria şi aş fugi de-acolo dacă aş fi în locul dumneavoastră. Infracţiunile lor, mă rog, nedovedite toate, sînt infinit mai grave decît cea a colegului meu Dan T. Gurtesch, în măsura în care opinia e un delict… Îmi repugnă în egală măsură atitudinea de ciocoi (cum dracu’ o fi fiind la feminin cuvîntul ăsta!?) a unui om tînăr, ca dumneavoastră, şi cea de servil-milog a unui domn în vîrstă, ca Mitică Teodorescu, şeful ziarului „Crai Nou”, cel care s-a grăbit să-l dea afară pe Dan, pentru că acesta şi-a permis să vă critice într-un comentariu. Este şi asta o explicaţie pentru cum arată la noi şi politica, şi presa. Dacă promiteţi să nu mă ameninţaţi cu Tribunalul şi că nu încercaţi cu Sorin Avram o „mediere” prin care să mă dea afară, vă recomand să ascultaţi „Şeherezada”, cu inegalabilul Alexandru Andrieş. 

Doru Popovici               

Fiţi sociabili!