Doamnă Ministru de Interne,

Doamnă Ministru de Interne,
Am urmărit cu suficientă (ba chiar poate cu prea multă) atenţie zbaterile din interiorul ministerului pe care cred că vi se pare că-l conduceţi. De fapt, dacă e ceva de apreciat în activitatea dumneavoastră, atunci indiscutabil e vorba de faptul că într-un fel n-aţi omorît oameni, ca unul dintre predecesorii dv., aflat în continuare într-o inexplicabilă stare de libertate. Sper totuşi că doar provizorie.
Fenomenul de masă pe care l-am observat cu toţii în ultima perioadă de timp (desigur, e vorba de năpustirea la pensie a unui impresionant număr de miliţieni, ceea ce vorbeşte de la sine despre cît de mult au mai toţi în ei ceea ce se numeşte „darul muncii”) pare mai degrabă o dezertare colectivă, ceea ce generează niscai dubii cu privire la devotamentul cu care cică subordonaţii domniei voastre ar apăra, în felul lor, patria. Noroc că dezertează pe rupte şi APV-iştii, aşa că se păstrează şi un oarecare echilibru între înarmaţii patriei. Dincolo de aceste derapaje oarecum umane, demonstrînd că şi miliţienii sînt aproape oameni (fiindcă cine ar putea fi chiar atît de prost încît să rămînă să muncească pe un salariu mai mic decît pensia pe care o aşteaptă dormind?), continui să mă întreb ce dracu’ justifică plecarea domniilor lor la pensie (şi ce pensie… mi-aş!!!) la vîrsta la care medicii, de exemplu, îşi definitivează calificarea la nivel maxim, iar profesorii încă mai au de tras şi ei la grade şi doctorate. Ce mari chestii fac miliţienii şi răcanii de trebuie să se pensioneze cu 20 de ani înaintea restului lumii? Şi să ia nişte pensii de cîteva ori mai mari, după 20 de ani de „muncă”, decît medicii şi profesorii după 40!?
Toată compasiunea pentru cei pieriţi în timpul serviciului, dar nenorocirile alea, cu totul izolate, nu justifică prin nimic bonusurile astea halucinante cu care se pricopsesc, de-a valma, toţi izmănarii şi popotarii. Cam asta cred că ar trebui să vă preocupe, nu să ne povestiţi din ecran cum stă treaba cu devotamentul şi patriotismul miliţianului, că tot aici trăim şi noi.

Fiţi sociabili!