Doamna fomista grevei,

Pe vremea cînd dumneavoastră eraţi în greva foamei, recunosc cu jenă că m-am numărat printre cei care au pus botul, convins fiind că dv. chiar nu puneaţi botul pe haleală, în virtutea unor principii la care probabil că ar adera orice om animat de idealuri democratice. M-am lecuit însă destul de repede, văzînd că trec zile, săptămîni, desigur ca nouri lungi pe şesuri (cum sînt convins că îi învăţaţi pe micuţii dv. elevi să se exprime în compunerile cu „cuvinte frumoase”), iar dv., în loc să daţi colţul de inaniţie, păreaţi parcă tot mai în formă, ca şi cum ăia v-ar fi băgat în perfuzii măcar apă vie, dacă nu cumva şi „apă de foc”, cum ziceau alde Cherokee cînd se exprimau şi ei în cuvinte frumoase, varianta de preerie. Şi uite-aşa, din cuvinte alese şi principii ferme, v-aţi trezit întîi pe liste, apoi şi în Parlament, de unde am tras concluzia că puseseră botul încă mulţi alţii, cu menţiunea că lor nu le trecuse între timp. Evoluţia dv. ulterioară a fost exact aceea pe care o bănuisem încă de pe cînd dădeaţi ochii peste cap, la ore de maximă audienţă, pierdută în lanul de perfuzii: mai întîi aţi făcut golănia cu angajarea progeniturii pe la Ministerul Educaţiei şi cazarea ei pe mocăngeală la nu mai ştiu ce cămin, simultan cu tîlhărirea banilor destinaţi biroului parlamentar, dacă nu mă înşeală memoria. Stai liniştită, madam, nu mă înşeală! Iar acum, fără să mă mire cîtuşi de puţin, te-am auzit mugind la microfonul Parlamentului despre mult cuvenita pensie nesimţită de ales al neamului (prost!). Pe vremuri, circula termenul argotic de „fomist” (neomologat în lista de „cuvinte frumoase”) care-l desemna pe ăla nesătul. Mi l-am reamintit acum, constatînd că ceea ce mi se părea cîndva a fi grevista foamei este de fapt fomista grevei. 

Doru Popovici

 

 

Fiţi sociabili!