Doamnă Alina Gorghiu,

E deja o bucată bună de vreme de cînd încerc să mă dumiresc asupra prezenţei dumneavoastră în peisaj. În cel politic, desigur, fiindcă în cel economic cu tentă uşor penală se pare că încă mai avem de aşteptat pînă să aflăm cum stă treaba cu contractele alea care doar tangenţial au fost pomenite în plin caz Şova. Aşadar, de cînd aţi devenit farul călăuzitor al noului/ marelui/ nemaipomenitului PNL cu aromă de PDL, am avut nenumărate prilejuri de a vă vedea (ceea ce nu generează vreun fel de disconfort, recunosc) şi de a vă asculta, chestie care adesea, la mine, se finalizează cu migrenă. Să nu credeţi cumva că mă deranjează frazarea uşor prea elaborată pentru conţinutul de idei care de fapt sînt… una singură: jos Ponta! Sau felul în care graseiaţi. Dimpotrivă, aş zice chiar că asta e una din puţinele chestii cu adevărat simpatice la dv. Mă uluieşte însă şi îmi produce un real disconfort cantitatea imensă de tupeu pe care o degajaţi la fiecare apariţie, şi parcă tot mai mare pe zi ce trece. Pînă acum, vă mărturisesc că mă iritau pînă la gînduri agresive alte trei doamne din acelaşi peisaj: alde Udrea, Vass („pardon, Paul!”) şi Tatoiu. Hai, patru, cu Turcan. Şi, treacă de la mine, cinci, cu Pora! Dar parcă nici aia cu preşedintele Norvegiei, nici ailaltă cu odele-i băsiste, ori doamna cu TVR HD (adică TVR Hunedoara, după mintea-i înghesuită în singuru-i neuron!) nu m-au adus în halul în care aţi reuşit dv. cu filmarea aia antologică în care-i explicaţi fetiţei de vreo, presupun, 4 anişori, aflată în spatele uşii, că sînteţi, citez, „candidatul din colegiul tău electoral”!!! La care fetiţa, o nenorocită, iarăşi presupun, mînă-n mînă cu Ponta, v-a răspuns politically correct: „Mi-a zis mama să nu deschid la hoţi!”. Prilej cu care mi-am dat seama şi de rostul dv. în viaţa mea: acela de a mă face să-mi fie tot mai dragi alde Udrea, Vass („pardon, Paul!”) şi Tatoiu. Ba şi Turcan. Ei, hai, şi Pora! 

Doru POPOVICI

 

Fiţi sociabili!