Dictatorul strigă dictatura

Sînt cîteva persoane în România care vor să ne convingă că în ţara noastră s-a instalat dictatură. Însă, şi dictatura asta are şi ea onoarea ei şi nu se lasă confiscată de toţi neaveniţii.

De exemplu, un şmecheraş de la periferia Alexandriei care a făcut o avere nesimţită ca angajat al statului, care abia a dat jos din picioare sandalele şi ciorapii flauşaţi şi care nu renunţă la mustaţa de frizer nu are cum să fie dictator niciodată, ci o glumă de dictator. Una pe care n-ar interpreta-o nici Romică Ţociu, darămite Charlie Chaplin, dacă ar trăi.

Ei, în seara cînd la Ateneul Român avea loc festivitatea dedicată preluării preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene de către România, ceva mai încolo, cîteva sute de oameni participau la manifestaţia „Vrem Europa, nu dictatură!”. Printre manifestanţi s-a aflat şi Mihai Şora, care imediat ce a ajuns acasă a postat pe pagina sa de socializare o fotografie a statuii lui George Enescu cu textul: „Dragi prieteni, la această oră tîrzie, privirea severă a Domnului Enescu spune: « Ruşine să le fie! ». Îi mulţumesc că a fost cu noi în stradă şi vă doresc tuturor noapte bună”. La eveniment ar fi participat şi privirea severă a statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul, însă statuia are post fix la Universitate şi nu-l poate părăsi. Joi seara au luptat cu dictatura şi Dacian Cioloş şi Vlad Voiculescu, primul fost prim ministru al unui guvern aşa-zis tehnocrat, iar cel de-al doilea fost ministru al Sănătăţii în respectivul guvern.

Dacă ar fi dictatură, domnul Cioloş nu şi-ar înregistra partide şi nu ar umbla nestingherit prin ţară, pe paginile de socializare şi pe site-urile de ştiri pentru a-şi face propagandă. Dacă ar fi dictatură, domnul Cioloş nu ar zburda prin sondajele de opinie, cu toate că nimic nu justifică rezultatele ameţitoare pentru cineva care nu a rupt gura ţării cît a fost premier, care nu a făcut lucruri deosebite de cînd a părăsit guvernarea şi care nu are structuri de partid în teritoriu.

Pe de altă parte, cum îşi permite Dacian Cioloş să pozeze în apărător al adevăratului stat de drept şi într-un aprig duşman al dictaturii, cînd domnia sa s-a cocoţat la vîrful puterii fără să fi participat la alegeri şi după simulacrul de negocieri purtate de preşedinte cu societatea civilă aleasă pe sprînceană, care a urmat îndepărtării de la putere prin şantaj a forţelor politice care aveau majoritatea parlamentară?

Deci, dictatorul strigă dictatura. El strigă cel mai tare.   

Fiţi sociabili!