Despre medici (o clasificare şugubeaţă) – II

Continuăm publicarea „Dicţionarului haios al specializărilor medicale”. Ginecologii. Sînt cei mai dezavantajaţi medici, deoarece au de două ori mai puţini pacienţi decît toţi ceilalţi discipoli ai lui Esculap. (Las deoparte că pot avea „norocul” ca –  după o zi grea de muncă – să fie întîmpinaţi în poarta casei de o ţigancă nurlie, cu cuvintele: dacă-mi dai 10 lei, ţi-o arăt, mînca-ţi-aş!). Asta deoarece nu toţi ginecologii au bafta ca, după o zi infernală la spital, să-i deschidă uşa casei lui nevasta ori copilul! Astfel, încît să poată exprima, fericit: – Un chip!

Neonatologii. Sînt medicii cei mai stimaţi ca profesie, căci ei sînt aceia care asigură în primul rînd material de lucru şi de experiment pentru toţi ceilalţi medici.

Venerologii. Sînt medicii la care vizitele sînt însoţite de un oarecare sentiment de plăcere. Da, ce să zic… de exemplu, de nişte amintiri plăcute. Sînt cei mai cinstiţi medici, cărora le plătiţi pentru plăcerile trăite de voi, chiar dacă acestea nu v-au fost produse de ei.

Neurologii. Teoretic pot vindeca aproape orice, cu excepţia sifilisului şi a fracturilor, căci toate bolile îşi au originea în nervi, în cap. Practic, sînt absolut inutili. Ei vă pot spune să nu vă enervaţi, dar, ca şi dumneavoastră, habar n-au, de fapt, cum se poate realiza asta.

Alergologii. Sînt singurii medici proactivi. Ei sînt absolut convinşi (şi trebuie remarcat că au o foarte solidă bază) că toţi locuitorii acestei planete sînt – ar putea deveni – pacienţii lor. De aceea, principalul scop în viaţa alergologului este să vă găsească o alergie oarecare, pînă cînd nu plecaţi de la el.

Psihoterapeuţii. Prin antiteză, aceştia sînt cei mai propasivi medici. Spre deosebire de alergologi, ei doar bănuiesc că toţi locuitorii planetei sînt pacienţii lor şi nu doresc să privească adevărul în faţă. Nici aceştia nu sînt de prea mare folos. Spuneţi şi dumneavoastră: ar putea să-i fie de folos unui bolnav un alt bolnav? Interesant este că medicii care fac psihoterapie există, însă psihochirurgi n-au apărut încă.

Reanimatorii. Sînt cei mai invidioşi medici.  Ei nu pot admite ca dumneavoastră să fiţi fericiţi atîta timp cît ei sînt nevoiţi să mai bîntuie prin lumea asta deplorabilă, plină de oameni muribunzi din propria lor neatenţie ori prostie.

Narcologii. Nu, am minţit. Ăştia sînt, de fapt, cei mai invidioşi, pentru că vor să-l lipsească pe om de ultima lui bucurie din viaţă, de ultima şansă de a visa în culori.

Sexopatologii. Să dea Dumnezeu să nu aflaţi nicicînd despre existenţa lor. Absolut inutilă (oricum, mereu tardivă).

Sexologii. Ăştia sînt partea luminoasă a sexopatologilor. Sexopatologul vă spune ce vă face rău, iar sexologul cum să faceţi totul mai bine (mă rog, satisfăcător). Eterna poveste: lupta luminii cu întunericul. Ori a nevestei cu amanta?

Dermatologii. Degeaba rîdeţi! În pofida faptului că denumirea nu sună prea frumos, sînt foarte utili, deşi sînt nişte nefericiţi. Pe dumneavoastră vă interesează ce creaturi mişună pe sub colacul de la wc sau prin alte locuri greu accesibile? Nu. Ei sînt nevoiţi să-i cunoască în detaliu pe aceşti nemernici microscopici!

Proctologii. Chiar dacă medicina a făcut paşi importanţi spre înainte, aceşti medici au rămas, aşa cum au fost, la fund.

Anesteziştii. Sînt nişte medici foarte folositori. Ei fac astfel încît dumneavoastră să nu simţiţi nimic. Şi dacă greşesc – asta-i poate spre mai bine – e sigur că nu veţi mai simţi nimic, nici o durere, niciodată.

Gastroenterologii şi dieteticienii. Sînt un produs absolut inutil al progresului. Pînă pe la mijlocul sec. XX erau perfect înlocuiţi de Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Buziaş, Borsec şi alte locuri unde se făcea tratament natural.

Imunologii. Sînt cei mai leneşi medici. Întotdeauna încearcă să-şi îndrepte activitatea asupra corpului dumneavoastră.

Pneumologii. Sînt singurii medici sinceri, care nu împărtăşesc confuzia colegilor lor cu privire la faptul că lăsatul de fumat duce la dispariţia de la sine a tuturor afecţiunilor.

Traumatologii. Acestor medici le plac sporturile şi sportivii, şoferii şi beţivanii (care le dau involuntar şi accidental – dar, permanent prin cumul – de lucru şi le justifică existenţa).

Farmacologii. Dacă majoritatea medicilor se ocupă de eliminarea din organism a surplusurilor, farmacologii, dimpotrivă, au tendinţa să-l îndoape tot mai mult şi mai mult. Apoi urmăresc cu mult interes cum va reacţiona organismul la bătaia lor de joc, pentru a-ţi recomanda cea mai nouă – şi mai scumpă, evident! – cură de detoxifiere. Garantată!

Toxicologii. Mulţumită farmacologilor, aceşti medici nu vor rămîne niciodată fără a avea de lucru. În prezent, farmacologii şi ceilalţi medici le asigură peste 70% din pacienţi. Restul şi-i fidelizează ei înşişi, prin reţetele măiestrit prescrise.

Virusologii. Sînt medici cu largi, nemărginite sfere de comunicare. Tocmai lor le-a revenit – prin globalizarea de azi – rara fericire ca, practic, zi de zi să-şi lărgească mereu cercul indivizilor cu care comunică.

Epidemiologii. Sunt, de fapt, tot nişte virusologi, dar care suferă de mania grandorii. Şi regretă – în sinea lor secretă – că nu s-au născut în vremea Marii Ciume, care a depopulat Europa Medievală.

 

 

 

Fiţi sociabili!