Depinde de interesele mai marilor lumii

Agnes Callamard, raportor special al ONU pentru execuții extrajudiciare, a redactat un raport de 100 de pagini privind moartea jurnalistului saudit Jamal Khashoggi și i-a ieşit că prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed Bin Salman, a comandat oribila crimă. Raportorul i-a cerut secretarului general ONU, Antonio Guterres, să inițieze o „investigație penală”, dat fiind faptul că a găsit „probe credibile suficiente” care arată că asasinarea domnului Khashoggi în consulatul saudit din Istanbul a fost produsul ordinelor directe ale prințului moștenitor al Arabiei Saudite și ale altor înalți oficiali saudiți.

După şase luni de investigaţii, Agnes Callamard scrie că „această anchetă privind drepturile omului arată că sînt probe suficiente și credibile privind reponsabilitatea prințului moștenitor, ceea ce face necesare noi investigaţii”.

Acest raport vine după o lungă perioadă în care se aşternuse tăcerea peste cazul oribilei crime, după ce Statele Unite, iniţial, au bîlbîit-o, iar Uniunea Europeană nu şi-a rupt hainele de pe ea de nervi că un jurnalist a fost tranşat la propriu într-o reprezentanţă diplomatică aflată pe teritoriul unui stat membru NATO.

În legătură cu moartea fostului preşedinte egiptean Mohammed Morsi, jurnalistul Robert Fisk a scris pentru „The Independent” că aceasta „a fost foarte predictibilă, cu adevărat revoltătoare și, în opinia mea, ar putea fi vorba despre o crimă. Pentru mine, cînd mori în închisoarea unui dictator – chiar și dacă nu ești singurul președinte ales al Egiptului – ești, într-un anumit sens, asasinat. Nu contează dacă a fost vorba de izolare, de lipsa tratamentului medical. Un deținut care stă în asemenea condiții își așteaptă moartea în fiecare zi, cu excepția cazului în care porțile închisorii se deschid, ceea ce ce nu s-a întîmplat pentru președintele egiptean Mohammed Mosri. Îi folosesc acest titlu oficial pentru că un președinte dat jos de o lovitură de stat militară rămîne un președinte ales. La fel cum omul care a condus lovitura poate fi acum numit președintele Abdel-Fattah al-Sisi. Primul titlu este o onoare, al doilea este o realitate. Morsi a cîștigat turul al doilea al alegerilor cu puțin peste 51%. Sisi a cîștigat anul trecut alegerile cu 97%. Cifrele vorbesc de la sine, nu-i așa? Primul procent înseamnă democrație. Al doilea înseamnă ceea ce nu pot numi decît infantilizarea Egiptului. Într-un fel, democrația egipteană a murit în acea închisoare din Cairo. Nu e de mirare că înmormîntarea lui Morsi s-a făcut repede și în mare măsură în secret. Nu că bietul Morsi ar fi fost un personaj romantic. Președinția sa, care a durat mai puțin de un an, a fost simbolică, coruptă, tot mai brutală și foarte, foarte arogantă. Însă simbolismul contează cînd ultimul președinte al unei țări moare în fața judecătorilor, într-o cușcă folosită pentru criminali și, potrivit fiului său, i se refuză o înmormîntare publică”.

Statele Unite şi UE au tăcut şi în cazul Morsi. În schimb, sînt foarte vocale, iar ambasadorii lor sar doi metri de fund în sus atunci cînd vine vorba despre rezultatele unui referendum dintr-o ţară est-europeană şi despre poziţia unei persoane din aceeaşi ţară de la marginea Uniunii Europene care în numele luptei anticorupţie a condus vendete personale şi de grup. Depinde de interesele pe care le au mai marii lumii. Că doar nu e vorba despre dreptate, despre justiţie şi despre ce vrea şi votează poporul.  

Fiţi sociabili!