Deloc stimate guverne,

 De vreo 61 de ani încerc să aflu de ce naiba am fost blestemat să mă nasc în ţara asta prost făcută şi nu găsesc răspuns. Pe cînd eram mic, o vreme am pus botul la golănia aia cu „generaţia de sacrificiu” simbolizată perfect de adulţii din familia mea. Între timp, ei s-au cam cărat, iar eu am preluat statutul ăsta împotriva voinţei mele.  Chestia e că n-am înţeles nici pînă acum pentru cine (morţii şi răniţii etc.!) trebuie să mă sacrific. Părinţii aveau măcar convingerea că o fac pentru copii, pentru mine în acest caz particular. Eu am senzaţia că mă sacrific ca boul, în nici un caz pentru copiii mei, ci eventual pentru nişte golani, nişte borfaşi, nişte infractori deghizaţi în parlamentari, miniştri, preşedinţi. În timp ce eu dau în bot muncind 16 ore pe zi, în fiecare zi (şi nu ca să mă îmbogăţesc, ci pentru supravieţuire), ăştia dau tunuri peste tunuri, de la milionul de euro în sus. Sau de la zeci de case. Sau de la zeci de mii de hectare. Din cînd în cînd, lepădăturile astea de absolut toate culorile politice, mai fac şi cîte o tentativă de a mă mitui. Cum adică nu credeţi!? Păi, nu ăştia ne-au mînjit cu cîte 100 de euro vreo 2-3 ani la rînd, cică pentru cărţi, şi nu tot ei încearcă acum să mă mai mînjească cu încă 150, tot de euro, ba, în generozitatea lor nesimţită, îmi fac şi concesia de a nu-mi cere chitanţe, bonuri, facturi şi alte rahaturi? Adică mi se oferă cumva şansa să dau şi eu un tunuleţ de 150, după modelul prin care ei şi le trag pe alea de zeci de milioane. Dar cînd ne mai mînjeau şi cu cîte 100 de ziua de naştere, acum vreo 4-5 ani, cum era? Noroc că n-am apucat şi mita asta, că le-au dat numai profesorilor deştepţi, născuţi pînă-n octombrie, nu şi boilor ca mine, născuţi în decembrie. Apropo de mită: da’ sutele alea de mii de laptopuri gratuite pentru elevi şi profesori, unde (morţii şi răniţii etc.!) s-au vărsat? Ce vreţi, bă, vot? Poate-n bot.  

Doru Popovici

 

Fiţi sociabili!