Deloc stimate doamne,

V-am urmărit, pur întîmplător, pe amîndouă, în urmă cu vreo trei săptămîni, iar faptul că am lăsat să treacă atîta vreme pînă să mă dau la scris are o explicaţie simplă: dacă o făceam atunci, imediat, fie spaţiul rubricii ar fi trebuit lăsat alb, fie ar fi urmat un lung şir de procese, amenzi sau chiar închisoare şi eventual şi acuzaţii de homosexualitate, fiindcă numai ăia pot vorbi aşa de urît despre femei.

Trecînd însă suficient timp, pot să admit că forma, adică vocabularul meu în legătură cu domniile voastre, a suferit ceva modificări, nu însă şi fondul, care a rămas aşa cum era. O iau mai pe ocolite, cu speranţa că veţi înţelege ce spun, dacă vă puneţi la lucru, fiecare din dv., neuronul proprietate personală. Sînteţi două doamne suficient de tinere ca să nu fi apucat limba rusă ca materie obligatorie la şcoală, cum a păţit bietul domn Iliescu. Deşi nici aia nu e rău s-o ştii, dacă luăm de bună zicerea conform căreia cu fiecare nouă limbă pe care o cunoşti eşti încă o dată mai deştept. Şi o luăm. Oarecum prin recul, rezultă şi că cu fiecare limbă pe care nu o cunoşti eşti încă o dată mai prost. Iar cînd nu o cunoşti, dar te prefaci că ai cunoaşte-o, te mai faci şi de rahat. Sigur că sînt situaţii în viaţă cînd e de dorit, ba, după unii (şi sigur că şi după mine) e chiar obligatoriu să ştii la perfecţie măcar o limbă străină, şi încă vreo două, trei, foarte bine. De exemplu, atunci cînd vrei neapărat vreo funcţie barosană, cum ar fi cea de ministru sau de procuror general pe undeva. Nu-i nenorocire că nu ştii limbi străine. Nenorocire e că nu-ţi dai seama că n-ai ce căuta acolo fără ele. Iar ca nesimţirea să aibă şi moţ, să accepţi funcţia respectivă. Cireaşa de pe… moţ fiind speech-ul de rahat ţinut în limba pe care n-o ştii, ba pe la Washington, ba pe la Bruxelles. Sigur că n-o să pricepeţi de ce mie mi-a fost ruşine văzîndu-vă, din moment ce vouă nu v-a fost pic de ruşine să comiteţi porcăria. Cu adevărat înspăimîntător este însă faptul că voi reprezentaţi direcţii total opuse. Adică nici de la ăia, nici de la ăilalţi nu ne putem aştepta la nimic bun, din moment ce selecţia pe funcţii are acelaşi nivel. Zero.

Doru POPOVICI

 

 

Fiţi sociabili!