Deloc dragi parlamentari şi băi Guvern,

Conform unei legi parcă de anul trecut sau de acum doi ani, dacă scriu aici că panarama asta în care trăim nu e o ţară, ci o toxină, sînt bun de pîrnaie. Başca faptul că ăia mai sensibili dintre cititori ar putea cîrîi că, pardon, ce fel de educaţie bagă dom’ profesor în elevi? La asta, ştiţi răspunsul: le explic tuturor elevilor mei să fie cu capul pe umeri şi să se care cît mai repede din toxina asta. Vă dau acum două argumente, din proprie tragică experienţă. Primul, despre care am mai scris, ar fi că tînărul român aflat la studii în străinătate vine acasă în vacanţă şi începe să o ia încă de la gară: individa de la casa de bilete îi spune că el, fraierul studios, nu-i român! De ce? Păi, fiindcă studiază afară, iar carnetul lui de student nu-i bun aici, deci n-are reducere la CFR. Nu-i bai, zice cel luat de fraier, am Student International Travel Card (adică permis internaţional de călătorie pentru studenţi, valabil absolut pe toată planeta, pentru oricare student, de oriunde ar fi şi oriunde ar studia), deci daţi-mi biletul cu reducere. Individa nu se lasă: la noi nu-i valabil! Al doilea: cel luat de fraier are nevoie de consultaţie medicală. Cardul lui, venit cît timp fraierul era la studii, îl aştepta acasă. Se duce cu el să-l activeze, dar sistemul nu-l citeşte, deci nu-l acceptă. Cum de ce? Că n-a cotizat! Iar cardul lui european, dat de englezi, e valabil doar pentru urgenţe! Iar eu vin şi vă întreb, dragi tovarăşi care faceţi (fărăde)legi: cum dracu’ mai aveţi tupeul să grohăiţi că muriţi de dragul bieţilor copii şi că-i aşteptaţi cu flori, lapte şi miere să se întoarcă de la studii şi să facă ţara frumoasă şi deşteaptă, cînd odată veniţi încep să şi-o ia din toate direcţiile, pe baza legilor făcute de voi!? În timpul ăsta, Guvernul britanic le plăteşte studiile, le dă carduri de toate felurile, le acordă reduceri la toate alea. Unde să se întoarcă, băăă? Care „acasă”!? Fraierul despre care vorbesc e fiul meu, deci eu sînt un fraier şi mai mare, fiindcă nu m-am învrednicit să mă nasc în lumea normală, ci aici, în toxina numită România. Iar el ar fi un fraier încă mai mare dacă i-ar trece cumva prin cap să revină vreodată aici, în toxina creată şi condusă de voi.

 Doru POPOVICI

 

 

Fiţi sociabili!