Definiţii „de sezon”

Pentru că ne aflăm pe la mijlocul campaniei electorale (una încă destul de ternă, de leşinată), am extras din cartea mea „Dicţionar amoros” cîteva definiţii tematice, „de sezon”. Sper să vă amuzaţi, ceea ce nu înseamnă, însă, că nu trebuie să mai mergem la urne. Dimpotrivă.

Alegere. O declaraţie masculină fără replică adresată unei preafrumoase femei: – Mi-aş fi dorit să fiu Adam…, iar tu Eva! – De ce? întreabă ea, curioasă. El: – Pentru că, atunci, nu ai mai fi avut de ales.

Asemănare. 1. Cea dintre politică şi sutien: amîndouă deformează, pe faţă, realitatea. 2. Atunci cînd nu le mai semănăm, cei din jur încetează să ne mai considere plăcuţi. 3. Scoicile, ca şi bărbaţii, se deschid foarte greu. Dar după aceea sînt foarte uşor de devorat. 4. Care este asemănarea între un preot şi un „peşte”? Ambii spun: Du-te cu Domnul… (Din păcate, unii preoţi îşi depăşesc misiunea, îndemnînd enoriaşii: mergeţi – la vot – cu domnul X,Y,Z).

Democraţie. „Cel mai bun argument împotriva democraţiei este o conversaţie de cinci minute cu alegătorul mediu”. (Winston Churchill)

Idiogamist. Persoană care reacţionează sexual – în mod pozitiv – numai la propria lui soţie ori parteneră. Aşadar, nu vine, cum ar părea, de la „idiot”. Mă rog…

Maso. Titlu de ştire: „Ieri, în piaţa centrală, forţele de ordine au dispersat cu violenţă o demonstraţie a masochiştilor. Plăcerea a fost maximă în rîndurile ambelor tabere combatante”.

Obama. Primul negru care a intrat la Casa Albă fără mop.

Partinică. Lupul o prinde pe Scufiţă în pădure: – Domnişoară, ai două opţiuni: fuziune sau… absorbţie!

Politician. 1. După ce i-a spus soţiei că el ar visa să intre în politică, aceasta l-a trimis la psihiatru, cu îndemnul, cu dilema: cred că eşti nebun. După consultaţie, bărbatul a devenit convins că e bun de politician, deoarece psihiatrul i-a relevat trei calităţi esenţiale: nu ştie ce vorbeşte, cînd în sfîrşit glăsuieşte nu spune, de fapt, nimic, iar după ce termină de vorbit, de promis, uită repede ce a spus. 2. Om care – indiferent de orientarea sa – are patru ani de drept şi restul numai de „stîngăcii”.

Războaie. Dacă femeile ar conduce lumea, nu ar mai fi războaie. Doar perechi de ţări geloase care nu ar vorbi niciodată una cu cealaltă.

Scrisoare. Destinatarul unei scrisori (inclusiv a celor flatante, primite de noi în campania electorală) păstrează un enorm avantaj asupra celui care a expediat-o: o poate citi şi – eventual – distruge mult mai repede decît timpul de care a fost nevoie pentru a o redacta. O formă de răzbunare perfectă.

Televizor. Cu cît mai performante sînt televizoarele, cu atît mai proaste devin televiziunile.

Uitare. 1. Dacă tu crezi că te voi uita, atunci te rog să uiţi ceea ce crezi. 2. „Uitarea şi memoria sînt la fel de inventive”. (J. L. Borges) 3. „Nu înseamnă nimic să fugi, înainte de a ierta”. (Mircea Eliade) 4. Uită-i pe cei care te uită!

Viitor. 1. Ce e mic, negru şi bate la uşă? Răspuns: viitorul. 2. Împăcaţi-vă cu ideea asta! Viitorul nu e niciodată conform previziunilor noastre. 3. Totul poate fi prevăzut, mai puţin realitatea. 4. Viitorul nu este altceva decît o copie tot mai palidă a trecutului. 5. Cea mai sigură cale de a-ţi asigura viitorul este să fii bine ancorat în prezent, să nu-l laşi să se transforme, fără roade, în trecut. 6. Viitorul aparţine acelora care au o bună memorie asupra trecutului.

Zaruri. „Dacă ai de gînd să încerci, mergi pînă la capăt./ Altfel nici măcar nu începe./ Dacă ai de gînd să încerci, mergi pînă la capăt./ Asta ar putea însemna să pierzi iubite, neveste, rude, locuri de muncă şi poate chiar minţile./ Mergi pînă la capăt./ Poate însemna să nu mănînci trei sau patru zile./ Poate însemna să îngheţi pe o bancă în parc./ Poate însemna închisoare, poate însemna derîdere, bătăi de joc, izolare./ Izolarea este un dar, toate celelalte sînt un test al rezistenţei tale/ Şi va fi mai bine decît orice altceva îţi poţi imagina./ Dacă ai de gînd să încerci, mergi pînă la capăt./ Nu există nici un sentiment asemănător./ Vei fi doar tu cu zeii, iar nopţile vor scăpăra în flăcări./ Încearcă, încearcă, încearcă, încearcă./ Pînă la capăt, pînă la capăt./ Vei călări viaţa direct spre bucuria perfectă; e singura bătălie care există cu adevărat”. (Charles Bukowski, „Aruncă zarurile”/„Roll the Dice”)

Xenofobie. După un set complet de analize şi o discuţie prelungită, doctorul mi-a spus că sufăr de xenofobie. O fi avînd dreptate? Morţii mă-sii, sînt sigur că p-asta tot de la un ungur am luat-o!

 

 

 

 

Fiţi sociabili!