Dear Journalists,

Presupun că măcar atîta engleză pricepeți și voi, cît să pricepeți formula de adresare. Am încercat să folosesc orice prilej, deci și pe acesta, pentru a mă antrena, a face un training adică, pentru vizita mea de-a dreptul historic in the USA. Iar dacă totuși nu înțelegeți, ceea ce n-ar fi de mirare, adică ar fi no wonder, cum se zice pe malul lui tolomac, pardon, Potomac River, rezolvăm: am s-o rog pe distinsa profesoară de limba și literatura engleză și americană, doamna Georgeta Iohannis (varianta înnobilată, Carmen) să vă dea niște meditații, că e deja ceva vreme de cînd nu ne-am mai cumpărat vreo trei – patru case. 7

Revin la subiectul de bază: cum vă permiteți, mă, să mă jigniți în felul în care nici măcar neisprăvitul ăla de Ponta nu m-a jignit nici măcar în campanie? Cum adică să fiu eu un robot făcut într-o șură? Păi atunci stimatul fost premier, domnul Robocop, cunoscut și sub porecla de Theodor Stolojan, ce mai e? Și cum adică m-am rostogolit ca un bolovan de la Sibiu pîn’ la Cotroceni? Păi ce, eu sînt un golan din ăia, un Rolling Stone, adică? Aaa, nici nu știați că asta înseamnă Rolling Stones? Bolovanii care se rostogolesc. Ei, atunci întoarcem foaia, o să vă coste meditațiile la doamna Georgeta (cum o strigă lumea acolo, la coafor) infinit mai mult, așa, cam ca de vreo şase case, că doar nici dînsa n-o fi mai fraieră…

Iar în privința șmecherului ăluia care în timpul speech-ului meu s-a prefăcut leșinat, ca fotbaliștii cînd cerșesc penalty, m-am prins din prima că vroia doar o sticlă de Coca Cola de la gheață, că era cam cald, iar acolo, la ceremonie, nu se putea. Așa că s-a prefăcut că leșină, dar l-am auzit eu pe golan cum le șoptea ălora veniți cică să-l ajute: „Coca, Coca, Coca”. „Care Coca? Aia de la recepție?”, l-a întrebat unu’. „Nu, fraiere, Coca de la gheață!”, a răspuns falsul suferind. Așa că mai lăsați-mă cu leșinații voștri fake, cum se zice pe malul Potomacului.

Klaus Iohannis, președinte de țară, ținînd speech în toi de vară

Fiţi sociabili!