De ce tocmai Alibec?

Mai acum vreo două săptămîni, urmare unui gest de frustrare devenită revoltă, domnul fotbalist Alibec a lovit cu ilustra-i copită o uşă. Care uşă, aflîndu-se în ţara lucrului bine făcut, nici măcar nu s-a făcut ţăndări, precum cuşca aia de rezerve de la meciul ăla din Elveţia, de acum cîţiva ani, cînd un reputat antrenor român a făcut o chestie mult mai a dracului, aşa e? Ei bine, prima întrebare care mi-a venit în minte chiar în momentul ăla a fost: cum naiba de a nimerit Alibec uşa aia, că mingea n-o lovise niciodată în vreo 78 de minute de trîndăveală? Şi, de fapt, cum de s-a hotărît el la aşa un efort, după ce îşi menajase şunculiţele pe întregul parcurs al meciului respectiv? În fine, să lăsăm retoricele naibii şi să trecem la întrebări normale. Cum ar fi: de ce l-a amendat clubul, adică antrenorul? Şi de ce fix cu 75.000 de euroi? De ce nu cu 14.000 sau cu vreo 25 de milioane? Hai, asta ultima e amenda pentru Ronaldo. Foarte ciudat e că domnul Becali s-a grăbit să declare că nu el, ci antrenorul Dică l-a amendat. Nu era destul dacă îl punea să plătească balamaua sau ce s-o fi stricat pe acolo, dacă s-a stricat? În fond, Alibec joacă prost, de fapt nu joacă, şi din cauză că domnul Dică nu găseşte ceva: loc în teren unde să-i priască, scheme care să-l pună în valoare, colegi care să-l înţeleagă pe Alibec, în general chestii cu care se ocupă antrenorii. Cu o condiţie: ca antrenorul să fie chiar antrenor, nu o invenţie! Apropo: pe ce post „joacă” Dică pe bancă? Fiindcă antrenor cu acte nu e. În timp ce Alibec e chiar fotbalist, inclusiv atunci cînd doarme pe teren şi sparge uşi cînd e schimbat.

 

 

Fiţi sociabili!