De-ale avocaților

Mare-i grădina Ta, Doamne! Cele ce urmează sînt extrase dintr-o carte intitulată „Disorder in the American Courts”. Toate dialogurile sînt reale, fiind consemnate în cursul diferitelor procese judecate în SUA și reprezintă – oricît ar părea de incredibil – replici adevărate spuse în timpul proceselor.11

Avocatul (abreviat în continuare Av., pentru economie de spațiu): Această astenie gravă vă afectează memoria? Martorul (abreviat mai jos M.): Da. Av.: În ce fel vă afectează memoria? M.: Uit! Av.: Uitați? Ne puteți da un exemplu de ceva pe care l-ați uitat?

Av.: Doctore, e adevărat că dacă o persoană moare în somn ea nu-și va da seama de treaba asta pînă a doua zi dimineața? M.: E adevărat că dumneata chiar ai trecut examenul de barou?

Av.: Fiul cel tînăr, cel de douăzeci de ani, ce vîrstă are? M.: Are 20, cam ca și IQ-ul dumneavoastră.

Av.: Deci, data conceperii (bebelușului) a fost 8 august? M.: Da. Avocatul: Și ce făceați dumneavoastră atunci? Martorul: Cam ce credeți că făceam?

Av.: Ea avea trei copii, așa e? M.: Da. Av.: Cîți din ei erau băieți? M.: Nici unul. Av.: Era vreunul din copii fată? M.: Onorată Curte, cred că am nevoie urgentă de un alt avocat. Pot să-mi iau un alt avocat?

Av.: Cum s-a încheiat primul dumneavoastră mariaj? M.: Prin moarte. Av.: Și prin moartea cui s-a încheiat? M.: Încercați să ghiciți!

Av.: Puteți descrie individul? M.: Cam de înălțime medie… și purta barbă. Av.: Era bărbat sau femeie? Martorul: În afară de cazul în care era vreun circ în oraș, aș merge pe varianta bărbat.

Av.: Are apariția dumneavoastră aici vreo legătură cu Nota de Dispoziție pe care am trimis-o avocatului dumneavoastră? M.: Nu, așa mă îmbrac eu cînd merg la serviciu.

Av.: Doctore, cîte din autopsiile pe care le-ai făcut au fost pe oameni morți? M.: Toate. Cei încă vii … se zbat prea mult la autopsie!

Av.: Toate răspunsurile dumneavoastră trebuie să fie orale. Bine? La ce școala ați fost? M.: Orale!

Av.: Așadar, în acea seară, cînd v-ați întors beat acasă și cu urme de ruj de buze pe gît, i-ați aplicat soției – citez – două zdravene perechi de palme. Ați putea să ne arătați aici cum s-au petrecut lucrurile? M.: Cu mare plăcere!

Av.: Va amintiți la ce oră ați examinat trupul? M.: Autopsia a început la ora 8.30 p.m. Av.: Și d-nul Benton era mort în acel moment? M.: Dacă nu, în mod sigur a fost pînă am terminat autopsia. Av.: Ești calificat să dai o mostră de urină? M.: Dar dumneata chiar ești calificat să pui asemenea întrebări?

Av.: Așadar, recunoașteți că ați fost surprins de către dl. Johnson în pielea goală în dormitorul său conjugal împreună cu soția lui? M.: Da. Av.: Și ce făceați acolo? M.: Ghici!

Av.: Stimată doamnă Bernstein, îmi face plăcere să vă comunic că ați cîștigat procesul de succesiune intentat împotriva tinerei amante a regretatului dumneavoastră soț, cea pentru care vă părăsise cu cinci ani înainte de a-și da obștescul sfîrșit. De astăzi, casa cu nouă camere și trei băi, domeniul aferent de trei hectare, precum și cele zece milioane de dolari rămase în contul răposatului vă aparțin. Aș mai avea o singură întrebare: nu aveți de gînd să vă refaceți viața? Eu, de pildă, sînt tot evreu, văduv și, bonus, v-aș asigura asistență juridică gratuită în cazul decesului unuia dintre noi.

Av.: Doctore, înainte să faci autopsia, ai căutat să vezi dacă dl. Hart mai avea puls? M.: Nu. Av.: Ai controlat tensiunea? M.: Nu. Av.: Ai verificat dacă mai respiră? M.: Nu. Av.: Deci e posibil ca pacientul să fi fost încă viu atunci cînd ai început autopsia ? M.: Nu. Av.: Cum poți fi sigur, doctore? M.: Pentru că creierul lui stătea pe o tăviță pe biroul meu. Av.: Înțeleg, dar nu ar fi putut, totuși, ca pacientul să fie viu, în ciuda acestui lucru? M.: Ba da, e posibil să fi fost încă viu și – mai mult – să practice și azi avocatura!

 

Fiţi sociabili!