David Bowie, veşnicul rebel (XIII)

Rămăseserăm la anul 1995, cel în care Bowie scoate două albume, „The Buddha of Suburbia” şi „Outside”, lăsînd apoi să treacă un an şi jumătate pînă la apariţia următorului L.P. Ca de obicei, nu pierde vremea, experimentînd tot felul de parteneriate muzicale şi onorînd felurite invitaţii la evenimente muzicale. Numele lui apare împreună cu Nine Inch Nails, cu Pearl Jam, dar şi cu cel al lui Neil Young în concerte, tot David fiind şi capul de afiş al festivalurilor de la Phoenix şi Roskilde. Totuşi, îşi face timp şi pentru munca în studiourile de înregistrare, pregătind un nou album, intitulat „Earthling”, a cărui lansare avea să se producă la începutul anului 1997. Simultan, mai filmează şi lansează şi un videoclip (aţi ghicit, împreună cu Brian Eno!) cu titlul „I’m Afraid of Americans”, o prelungire a lui „Born in the U.S.A.”, cu un text mai puţin agresiv însă. Acelaşi an 1997 îl readuce şi pe actorul David Bowie într-un rol la care a ţinut foarte mult (şi ţine încă!), interpretîndu-l pe Andy Warhol, „inventatorul” şi cel mai cunoscut reprezentant al „pop art”-ului. De altfel, cu exact un sfert de secol mai devreme, în 1972, Bowie îl evocase pe Warhol într-una din piesele sale, intitulată chiar „Andy Warhol”, prezentă pe albumul „The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars”. Filmul se intitulează „Basquait”, alături de Bowie pe generic apărînd actori unul şi unul: Dennis Hopper, Christopher Walken şi Gary Oldman. … Şi, dacă tot a fost să împlinească 50 de ani tot în 1997, atunci a petrecut evident în stilul său unic, mai tot anul: concertul aniversar propriu zis a avut loc la Madison Square Garden, pe scenă apărînd nenumărate nume mari, din toate generaţiile, de la Lou Reed pînă la…. Foo Fighters! La asta se adaugă nenumărate prezenţe la felurite festivaluri (vreo 15-20!), başca un turneu sud-american.

 

 

Fiţi sociabili!