Dănuţ Solcan

Dănuţ SolcanDacă statul ar fi o entitate respectabilă, credibilă şi cît de cît solvabilă, cu siguranţă că cetăţenii ar încerca şi ei să fie corecţi. Adică şi-ar achita în mod onest impozitele. Atîta vreme, însă, cît statul se dovedeşte a fi cel mai mafiot şi jupitor partener social, e de la sine înţeles că cetăţenii vor face pe dracu-n patru ca să se plaseze la acelaşi nivel de amoralitate ca şi domnul stat. Chestia asta se vede şi cu ochiul liber. Ziarele sînt pline de evazionişti şi de ţepuitori, fie că-i vorba de miniştri sau de simpli şmecheri care alcătuiesc populimea rurală ori trîntorii de mahala. România e un rai al faulturilor financiare. Ne dăm singuri cu, pardon, şutu-n cur. Ne furăm căciula în vreme de viforniţă. Ăsta-i talentul românesc. O comună de doi lei cu un primar de aceeaşi valoare, în loc să folosească banul public pentru asfaltarea uliţelor, pentru conductele de apă şi gaz, nu, hotărăşte că-i mai bine să achiziţioneze două tunuri, două bazuci sau nişte mortiere pe care să le plaseze în faţa primăriei şi pe care să scrie pompos „Glorie eroilor neamului”. Sînt comunităţi rurale care-s vai de mama lor, iar primarii, în loc să rezolve problemele curente, adică alea legate de sărăcie, subnutriţie şi analfabetism, cheltuiesc banii achiziţionînd MIG-uri. MIG-urile sînt acele ceainice sovietice ruginite şi cu aripi pe care le întrece în zbor orice cioară, fie ea şi-n stare de ebrietate. Normal că Ministerul Apărării nu dă gratis ditai fierăraia, aşa cum, tot atît de normal, e ca primarii care achită asemenea „donaţii” militare să se gîndească în primul rînd la comisionul lor şi mai pe urmă la utilitatea patriotică a hîrburilor cu pricina. Sînt zeci de localităţi în care vezi avioane, tunuri şi tancuri, de zici că ne loveşte în curînd apocalipsa. De fapt apocalipsa nu e crească, nu-i armaghedonică, ci e cît se poate de fetidă prin prezenţa ei diurnă. O să ne prăbuşim prin noi înşine. Sîntem şi ajutaţi în sensul acesta. Oportuniştii au simţit trendul şi nu ratează nici o şansă de a-şi însuşi profiturile chiar dacă asta-i descalifică moral. Mentalitatea jmecherilor e simplă. Uluitor de simplă. Adică, bre, dacă-i vorba de flituit banul public, de ce să nu facem şi noi o pîrtie de schi în Sahara, plaje în Antarctica şi premiul Oscar la Feteşti? Dar, musai cu covor roşu pe care să păşească vedetele din comunele suburbane. Vreo două mulgătoare de oi, o contabilă cu mustaţă de la primărie, niscaiva proletare minijupate şi cu coşuri pe frunte, că dă bine. Apropo de gestica aiuristică, iote ce face un primar din mileniul trei cu reşedinţă la Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava, România şi încă în actuala Cale Lactee. Dănuţ Solcan, căci despre el este vorba, e primar în această localitate. El boceşte de zor că la şcoala centrală de la Mitocu Dragomirnei au fost plătiţi 100.000 de lei pentru executarea unei toalete. Suma este realmente halucinantă. Aproape că te loveşte constipaţia cînd afli preţul acesta. Căcăstoarea asta e începută din 2007 şi nu-i gata nici în ziua de azi. Meşterul Manole care a girat construcţia a luat banii şi s-a uşchit cu ei dimpreună cu ceilalţi „meşteri mari, calfe şi zidari”. Dănuţ ăsta, primarul de la Mitocu Dragomirnei, e un fel de Dorel din comici vestiţi ai ecranului. El reclamă nefinalizarea investiţiei nici măcar după şase ani şi aruncă mătreaţa pe fostul director al şcolii şi pe fostul primar. Dănuţ Solcan uită un lucru simplu. Investiţia a început din 2007, iar el e primar din 2008. Ce a făcut primarul Solcan din 2008 pînă acum în privinţa acelui grup sanitar? Păi, a făcut un cămin cultural, ca să aibă unde da de băut şi de jucat electoratului înainte de alegeri. Pentru asta a găsit bani şi constructori care să nu fugă de la locul faptei. Ruşine, Dănuţ Solcan!

 

 

Fiţi sociabili!