Dacă zice Brian Johnson…

Dacă pînă și fotbalul a găsit în cele din urmă o cale de a mima competiția, implicarea, interesul, se pare că artele, în general, și muzica, în special, au rămas oarecum în afara interesului general, tentativele de a suplini lipsa publicului prin fel de fel de invenții (de tipul live din cinci colțuri ale planetei, fiecare membru al grupului cîntînd din propria-i casă) fiind mai degrabă niște performanțe tehnologic-electronice decît pur artistice. Diferența dintre fenomene este lesne de sesizat: fotbalul se joacă totuși cu adversarul în față, iar tu trebuie, deși cam fără chef, să-l înfrîngi spre a-ți asigura puncte și, desigur, bani. Cîntatul în fața unei camere de laptop în propria-ți casă nu aduce nici bani, nici cine știe ce popularitate, asta ca să nu mai vorbim de implicarea emoțională care e total inexistentă. Cînd ești pe scenă, iar în față sînt niște mii/sute de mii de oameni, fluxul emoțional e cel care dă consistență actului artistic. Cînd freci chitara stînd pe un scaun, iar în loc de public vezi pereții casei tale, nu cred că se pune problema emoției artistice, nici cît pe stadion cînd bagă sunetiștii în boxe înregistrări cu urletele spectatorilor. În asemenea condiții, văd că tot mai mulți muzicieni selectează piese pentru diverse antologii, dau drumul online la piese neascultate vreodată, dau interviuri etc.

Brian Johnson, invitat în emisiunea radio a lui Joe Walsh (excepționalul chitarist de la The Eagles, creierul grupului) intitulată Old Fashioned Rock’N’ Roll Radio Show a zis: „Anul viitor va fi o nebunie să stai acolo, pe scenă, și să dai din tine tot ce s-a adunat. Va fi cel mai mare urlet auzit în viața fiecăruia, cînd orice grup, toate de pe lume, se vor ridica. Va fi strălucitor!”.

Dacă zice Brian, atunci sînt convins că așa va fi. Muzica va da lovitura finală pandemiei. Așa se cuvine.

Fiţi sociabili!