Dacă ne dă-n judecată, maestre Tamaș?

Unul din cusururile mele este acela că joia și duminica, la ora 18.15, dacă sînt acasă, comut aproape reflex unul din televizoare pe tragerile Loto, indiferent ce post le transmite, pentru că joc fără încetare de zeci bune de ani. Pe cînd le transmitea TVR, am făcut niște crize pe motiv de adus în studio, la partea de entertainment a tragerilor, a tuturor bagaboantelor și golanilor, ideea fiind că televiziunea publică nu e totuși tomberonul Loteriei Române.

După ce tărășenia a migrat la România TV, am abandonat orice fel de revoltă, fiindcă pînă la urmă e dreptul oricărei televiziuni comerciale să-și umple ecranul cu orice… beep, adică și cu Daniela Gyorfi cîntînd manele, și cu niște pseudorockeri fosilizați, și cu alde Bambi devenite… grecoaice etc.

Astfel încît nu m-a mirat să văd săptămîna trecută un promo care anunța pentru joi, 7 noiembrie, prezența domnului Aurel Tamaș. Știți dv., domnul acela de meserie patriot (mai ceva chiar decît Rareș Bogdan, dacă puteți crede!) și cumva gurist. Nu neapărat de folclor, că doar nunțile sînt lungi cît noaptea-ntreagă, așa că repertoriul trebuie să fie variat. Atît de variat, în acest caz (patologic), încît dl. Tamaș ne-a delectat cu o chestie care avea și niscai inflexiuni grecești, și ceva versuri simțite, din care am reținut: „Eu sînt în viață trecător, / Îndrăgostitul tuturor, / Am să iubesc pîn-am să mor”. Înainte să moară, însă, s-ar putea ca dl. Tamaș (pe care-l suspectez că este și compozitorul atrocității, pardon, capodoperei) să aibă de plătit ceva daune de milioane de coco numitului Paul Simon pentru plagiatul ordinar al unei secvențe măricele din enormul hit „Sound of Silence” din care Simon& Garfunkel și-au construit soclul propriei lor statui.

Norocul patriotului plagiator Tamaș ar putea fi acela că pe Paul Simon nu cred să-l intereseze rahaturi d-astea. Numai că și procesul lui Led Zeppelin pentru plagiatul „Stairway to Heaven” tocmai ce s-a redeschis de vreo două luni, așa că…

 

Fiţi sociabili!