Dacă era film, era prost

Dacă vreun scenarist cu imaginaţie medie ar fi conceput un scenariu conform căruia nişte indivizi a căror principală activitate este aceea de a impune altora, 22 la număr, nişte reguli care sînt cuprinse într-un Regulament, iar în loc de asta ei se constituie într-o Mafie (cu nume codat: Secta!), îşi asumă identităţi false, recurg la machiaje, se rad în cap, îşi lasă bărbi, apoi, la locul faptei, fie fac pe muţii, fie bolborosesc ceva în nişte limbi imaginare, astfel încît nimeni să nu-şi dea seama de naţionalitatea lor (nici măcar concetăţenii lor!), fiind luaţi de români drept sloveni, turci, bulgari, unguri ori ciprioţi (numai români nu!), ei bine, scenaristul în cauză nu numai că n-ar fi găsit nici producător, nici regizor pentru aşa o panaramă de film, dar bag mîna-n foc că ar fi fost trimis direct la psihiatru. Cu toate astea, nu e vorba de nici un scenariu, ci de o absolut halucinantă realitate, în rolurile principale (nu din film, ci rupte din viaţă) jucînd nişte domni arbitri sau chiar supervizori de arbitri, care pe lîngă această îndeletnicire (arbitrajul adică, nu apucăturile mafiote descrise mai sus) au şi locuri adevărate de muncă, la ei în ţară. Dar nici măcar scenaristul ăla presupus nebun n-ar fi putut crea personajul care, cînd nu-i arbitru înregimentat în Mafie (pardon, Sectă!), o are drept îndeletnicire de bază pe aceea de primar! Care mai şi refuză prezenţa într-o delegaţie oficială la Bruxelles, plecînd însă în Turcia spre a arbitra, cu identitate falsă, nişte meciuri amicale! De ce o face? De ce o fac şi toţi ceilalţi? Simplu ca pariul pus pe un meci al cărui scor îl ştii dinainte de a începe! Altfel spus, borfaşii ăştia jegoşi pariază pe penalty-uri pe care tot ei le acordă şi pe numărul de goluri în meci, în care tot ei sînt şi golgheteri, prin penalty-urile acordate! Aşa-i că n-aţi da bani pe bilet la aşa un film?

                                                          

Fiţi sociabili!