Dacă acum e prea mult…

S-au consumat, la data la care scriu această rubrică, meciurile din cele opt grupe ale Campionatului Mondial de Fotbal și ne pregătim de optimile de finală. S-au dus, adică, 48 de meciuri în exact două săptămîni, iar starea de oboseală mai ales psihică este de necontestat. Deja ni se amestecă în cap faze, decizii, nume, încît senzația că e prea mult devine chiar apăsătoare. A apărut și un factor suplimentar de stres: așa numitul VAR, ale cărui limite de competență sînt evidente, din moment ce fluierașul cel corupt are dreptul (exercitat în văzul miliardelor de telespectatori în vreo trei – patru rînduri, deja) de a i se rupe într-un mare fel și de camere, și de comisia aia de privitori în ecrane, și de regulamente. Așa că degeaba vii tu, cameră tv, cu un stop-cadru pe mingea oprită fix cu mîna, că borfașul știe doar că Argentina n-are voie să plece din Rusia, poate și pentru că domnul Diego Maradona, prietenul mai tuturor dictatorilor, deci și al lui Putin, mai are de fumat cîteva trabucuri pe stadioanele unde nimeni nu are voie să facă asta. Iar apoi să comenteze perfect împleticit, cică după doar şapte litri de vin băut ca apa, fazele pe care le-a reținut perfect, știut fiind că drogurile stimulează funcționarea memoriei. Hiba e că amestecate cu vin generează exact stările pe care Diego, un fel de Rică Răducanu încă și mai nehazos, le-a etalat în repetate rînduri la televizor. Pornisem însă de la ideea că, deși din cele 48 de meciuri tot am pierdut nouă, cele 39 rămase m-au obosit îngrozitor. Mă gîndesc însă că cele rămase vor fi sigur mai încinse, mai tensionate, deci mai ușor de privit decît, să zicem, jegosul Franța – Danemarca ori împuțitul Anglia – Belgia. Toate astea mă duc însă cu gîndul la ediția de peste opt ani, cînd circul va avea loc în trei țări: SUA, Mexic și Canada, cu un număr de 48 de echipe participante, cu 1/3 mai multe decît anul ăsta. Ușor, ușor, ne apropiem de momentul cînd toată planeta va participa la World Cup. Chiar așa: de ce nu s-o organiza un campionat mondial permanent, ca, pardon, campionatele naționale, eventual cu trei grupe valorice, gen diviziile A, B și C? Plus o „județeană”, unde să joace și România!

 

 

Fiţi sociabili!