Da, și noi am scris istorie

Vă spuneam încă din titlu, săptămîna trecută, că ediția de anul acesta a Eurovision-ului a fost ultima pe care am urmărit-o, întrucît n-am omorît pe nimeni ca să fiu pedepsit să ascult și să văd toate panaramele planetei care să îmi fie servite pe post de mari sau doar în devenire mari cîntăreți. Acum, la încheierea unui capitol destul de lung din biografia mea de telespectator, cînd trag linie, cu ce văd că s-a remarcat țărrrrișoarrra mea în acești prea mulți ani de suferință? Păi, cu niște prezențe de-a dreptul istorice, iar unele dintre ele plasate chiar și mai și, adică la limita dintre istorie și isterie. Categoric, fără nici un dubiu, prezența cea mai tare a fost la prima noastră apariţie după revoluția (!?!) din ’89, în 1993, cînd am înțeles că mai mult din milă am fost reprimiți acolo, după ce fuseserăm goniți pentru neachitarea taxelor. Nu-i bai, că avea să ni se mai întîmple, în 2016 Românica fiind din nou gonită, tot pentru neplata taxelor!!! Atunci, în ’93, îmi amintesc cum o sală-ntreagă se speriase, spectatorii înghesuindu-se unii în alții cînd reprezentanta noastră, Dida Drăgan, a început să se tăvălească pe dușumele urlînd ca apucata versuri absolut ininteligibile pentru restul galaxiei: „Ci-hi-neee-he iu-be-he-șteeeehe și la-ha-săăăă…”, nu știu cine să-i dea nu știu ce pedeapsă! Dacă n-ați văzut, căutați momentul ăla prin arhive, poate pe youtube… Apoi, în edițiile următoare, ne-am mai făcut de rîs și cu alde Dan Bittman și hologramele lui sau ce-or fi fost și cu un cuplu de mare virtuozitate scenică, alcătuit dintr-unul pe nume Marcel Pavel și Mămica Anghel, cu un tonaj impresionant, apoi cu băiatul ăla, matematicianul chel dar cu transplant căruia nu i-a dat nimeni sfatul cel bun, drept pentru care de atunci încoace tooot participă, pierde și face scandal, convins fiind, el știe de ce, că e chiar cîntăreț, mai tîrziu cu unul, Dezouatu, că doar de aia avea vocea aia… și tot așa. Într-un letopiseț al Eurovision-ului ar avea fiecare pagina lui. Spre ghinionul lor (și al nostru) acolo nu se premiază momentele vesele. Deja îmi pare rău că de la anul nu voi mai face obișnuita burtă de rîs.

Fiţi sociabili!