Cunoscutul Alecsandri, un necunoscut

Doar cîteva litere separă – grafic – omul înţelept, cult, doct, de cel semidoct, de cel sfertodoct. Nu bănuiam, nu sperasem că „ironica salutară treime” – începută timid de noi cu multe luni în urmă – respectiv alăturarea, în spaţiul aceluiaşi articol a unor dictoane clasice, înţelepte, cu „porumbei” lansaţi în spaţiul mediatic de către „marii comici ai scenei politice” şi cu – terţio non datur – idei celebre, dar  atribuite, şugubăţ, prin parodiere, unor efemeride ale realităţii româneşti, va avea atîta succes la cititorii noştri.

Se pare că atunci cînd e altoită cu urzica pişcătoare a umorului, prostia iese în evidenţă, se demască pe sine mai apăsat.

„Bărbatul însurat care nădăjduieşte că amanta lui va păstra definitiv secretul relaţiei lor se înşeală (nu doar… înşeală). Aceasta va vorbi, cîndva, cu cineva: fie din vanitate, fie din mîndrie, fie din plictis, fie din frustrare. Dar, cu siguranţă, va vorbi”. (O femeie, desigur). „Marele cusur al femeilor este că te iubesc întotdeauna cînd ai altceva de făcut.” (Tudor Muşatescu). „A iubi este cel mai serios lucru pe care-l putem face în trecerea noastră pe acest Pămînt. Restul nu contează”. (Julien Green). „Cartea mea de căpătîi este După douăzeci de ani”. (Silviu Brucan). „Într-un triunghi conjugal ipotenuza este iubita la pătrat”. (Pitagora). „Mă duc să mă caut”. (Fiul rătăcitor). „Nu-mi place Ziua Recunoştinţei”. (Peneş Curcanul). „Ce mică-i lumea!”. (Gulliver în ţara piticilor). „Nu-mi fac planuri de viitor”. (Nostradamus). „De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un văr”. (George Topârceanu). „Ca orice om, am fost şi eu la strîmtoare”. (Magellan). „Marile cuceriri nu le-am făcut în lupte, ci în moteluri”. (Gingis-Han).

Test. Trimite-i partenerei tale flori fără ca ea să ştie de la cine sînt. Dacă se întoarce acasă fără ele înseamnă că te înşeală.

Datorită creşterii salariului minim, vor creşte şi amenzile de circulaţie. Poliţiştii ne liniştesc: şpăgile ramîn, deocamdată, neschimbate!

Legea lui Arhimede în sex: cu cît femeia este mai „uşoară”, cu atît cheltuielile pricinuite de ea vor fi mai grele.

Regele Mihai nu-i va ierta niciodată tatălui său, Carol al II-lea, comportamentul faţă de mama lui, extravaganţele şi relaţia cu Elena Lupescu. Într-un interviu, cel ce fusese izgonit de pe tron de propriul lui tată va ironiza obsesia lui Carol pentru fast, butaforie şi lux. „În timp ce uzinele germane de armament mergeau în plin, tatăl meu, suveranul României, dădea impresia că se interesează mai mult de croiala uniformelor sale sclipitoare decît de mobilizarea necesară a armatei. În acele vremuri tulburi, ţara avea nevoie de un monarh luminat, dar ea avea în fruntea ei un dictator de operetă, care amintea neplăcut de domnitorii şi de paşii ocupaţiei turceşti”.

„Arta de a guverna e în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii demagogice”. (M. Eminescu). Rateu: – Ai promis că te vei lăsa de băutură, bărbate, şi vei deveni alt om! – Aşa am şi făcut, nevastă. Numai că – ghinion! – şi omului acela îi cam place să bea.

Notorietatea nu „ţine”, se pare, la infinit. Scandalagiul actor Charlie Sheen (47 de ani) a insultat, public, o starletă de 22 de ani care-i refuzase avansurile. Replica femeii a fost nemiloasă: „Eşti o epavă, un impotent cu probleme psihice!”. Aoleo, Charlie dragă…

„Mai bine împac Europa, decît două femei”. (Ludovic al XIV-lea). „Cine-n lume a văzut/ Lucru nemaiauzit:/ A trăi şi-a nu muri/ A fi viu şi-a nu iubi/ A iubi şi-a nu dori!”. Splendid!

Vasile Alecsandri, cutreierînd magazinele din Veneţia, se opri în faţa unei vitrine. Admiră nespus un vas de Murano. Intră în magazin şi întrebă ce preţ are. Negustorul îi răspunse: Este un Murano veritabil, vechi… costă 10.000 de lire, dar pentru dumneavoastră, domnule, voi face un preţ cu mult mai rezonabil. E o onoare că ne-aţi intrat în magazin. Alecsandri, încîntat că negustorul auzise de el, îşi spuse: „Nu-i rău să fii un om cunoscut”. Au convenit veseli asupra preţului, iar scriitorul îl rugă pe negustor să-i trimită vasul la „Hotel Danielli”. Pe ce nume, întrebă, candid şi sincer, amabilul negustor?

 

 

Fiţi sociabili!