Cuminţenia pămîntului albanez

Ne-a bătut Albania cu 1-0 şi România s-a întors acasă de la Euro 2016, după ce a terminat grupa pe ultimul loc. Echipa naţională nu a păţit niciodată o asemenea ruşine, momentul neputîndu-se compara nici măcar cu cele trei înfrîngeri din grupa de la Euro 1996. Reacţia viscerală a românilor a invadat mediul virtual. Pe reţelele de socializare, părinţii povestesc cum le-au plîns copiii, jucătorii sînt înjuraţi, selecţionerului şi conducerii federaţiei li se cer demisiile.

Guvernul României şi Ministerul Culturii au anunţat transferul operei lui Constantin Brâncuşi „Cuminţenia pămîntului” la Muzeul Băncii Naţionale a României pentru a fi mai accesibilă publicului larg, potrivit unui comunicat al Guvernului remis MEDIAFAX. Opera marelui sculptor va putea fi admirată pînă pe 8 iulie, de luni pînă vineri, în intervalul orar 10.00-18.00, iar din data de 11 iulie, „Cuminţenia pămîntului” va putea fi văzută conform programului normal de vizitare a muzeului, publicat pe site-ul Băncii Naţionale a României.

În ziua în care britanicii au decis să nu rămînă în Uniunea Europeană, la Bucureşti mulţi nu ştiu că acest referendum are loc. Alţii spun că s-au informat de la televizor şi se tem că în cazul unui vot pentru plecarea din UE, românii care vor să muncească în străinătate vor avea de suferit.

Gheorghe Flutur şi-a început cel de-al doilea mandat de preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, iar Ion Lungu a depus jurămîntul de primar al Sucevei pentru a patra oară.

Scena 1

(Crîşmarul e furios şi vrea să-şi verse năduful.)

Crîşmarul: Hai România!

Costică: Unde hai?

Crîşmarul: Hai acasă, că-i gata!

Costică: Ce-i gata?

Crîşmarul: Campionatul. Ne-o bătut albanejii de ne-o sunat apa-n cap!

Costică: Vezi dacă n-ai votat cum trebuie?

Crîşmarul: Cum n-am votat? O ieşit şi Lungu, şi Flutur!

Costică: Şi-atunci cum e posibil?

Crîşmarul: Ce să fie posibil?

Costică: Să ne bată pe noi albanejii.

Crîşmarul: Ştii cum am ajuns noi aici, să ne bată albanejii?

Costică: Ştiu: sigur n-ai votat cum trebuie!

Crîşmarul: Nu-i asta, că asta nu se pune acolo la ei.

Costică: Unde la ei?

Crîşmarul: La federaţie şi la Iordănescu.

Costică: De ce adica nu se pune la ei?

Crîşmarul: Că ei este mai şmecheri ca noi.

Costică: Şi-atunci de ce ne-o bătut albanejii?

Crîşmarul: Vrei să-ţi înşir?

Costică: Înşiră-le, Mărgărite!

Crîşmarul: Prima dată şi prima dată-i vorba de sistemul politic.

Costică: Cu tehnocraţii?

Crîşmarul: Nu numai cu ei. Este la mijloc sistemul corupt.

Costică: Din Parlament?

Crîşmarul: De peste tot.

Costică: Te referi şi la preşedinte?

Crîşmarul: Mă refer şi la el şi la toţi preşedinţii. Ştii cum s-o ales ei?

Costică: S-o ales prin deasporă.

Crîşmarul: Pe naiba s-o ales prin deasporă. S-o ales prin corupţie.

Costică: Şi-atunci de ce nu l-o ucis?

Crîşmarul: Cine să-l ucidă, Doamne, mă iartă?

Costică: Corupţia asta. Nu-i corupţia care-i ucide pe toţi?

Crîşmarul: Ucide pînă la un nivel anumit. Nu ajunge la preşedinte.

Costică: Va să zică oricum n-aveam nici o şansă cu albanejii.

Crîşmarul: Eu mă refer la sistemul corupt din fotbalul românesc.

Costică: Cum te referi?

Crîşmarul: Tot aşa. Nu vezi la preşedinţii de club?

Costică: Ce să văd?

Crîşmarul: Cum ce să vezi? Nişte troglodiţi transpiraţi.

Costică: Nu-i cunosc, nu mă bag.

Crîşmarul: Şi pe urmă nu vezi pe cale de consecinţă?

Costică: Nu văd. Ce să văd?

Crîşmarul: Cum moare fotbalişti pe teren, cum nu avem ambulanţe.

Costică: Ce-are una cu alta?

Crîşmarul: Cum ce are una cu alta? Vrei să te scuip între ochi?

Costică: De ce să mă scuipi?

Crîşmarul: De ciudă şi de ruşine. Sau preferi să te-njur?

Costică: De ce să mă-njuri?

Crîşmarul: Cum de ce? Că ne-o bătut albanejii.

Costică: Înjură şi tu pe altcineva. Ce-ai cu mine?

Crîşmarul: Tu nu pricepi de fapt care-i treaba!

Costică: Şi care-i treaba de fapt?

Crîşmarul: Nu-i nimic de făcut.

Costică: De ce nu-i nimic de făcut?

Crîşmarul: Cîtă vreme puşcăriile sînt pline de scriitori, cîtă vreme românii votează primar aflat după gratii?

Costică: Şi ce-are una cu alta?

Crîşmarul: Cum? Tu nu simţi că ni-i furată ţara de sub picioare?

Costică: Nu simt. Ne-o furat albanejii ţara?

Crîşmarul: Nu ne-o furat. Zic şi eu aşa, în general. Şi-ţi mai spun ceva, să ţii minte.

Costică: Spune, da să nu mă baţi şi să nu mă înjuri.

Crîşmarul: Moartea a 64 de tineri din Clubul Colectiv. S-o găsit responsabilii? Ia zi-i!

Costică: Vrei să zici că albanejii le-o dat foc?

Crîşmarul: Eu nu zic, da bagă la cap treaba asta.

Costică: Gata, am, băgat-o la cap.

Crîşmarul: Ca să nu mai zic de bacteriile ucigaşe din spitale şi de tornadele astea. Sau de canicolă. Acuma te-ai dumirit?

Costică: M-am dumirit. Da să nu dai în mine, că mă doare!

 

Scena 2

 

(Ionică leapădă un sac mare şi greu în dosul uşii.)

Costică: Ce-ai adus tu acolo în sac?

Ionică: Cuminţenia pămîntului strămoşesc.

Costică: De unde-ai găsit-o?

Ionică: N-am găsit-o. Am cumpărat-o.

Costică: Cu ce naiba ai cumpărat-o, cînd ea costă milioane de euro?

Ionică: Cu cinci lei, că atîta aveam atuncea la mine.

Costică: Ţi-o dat ţie ditamai cuminţenia cu cinci lei la promoţie?

Ionică: Ba mi-o dat şi trei lei rest la cinci, că m-o văzut băiat de salon.

Costică: Hai fugi de-aici, bă, că mă minţi de-ngheaţă apele-n mine.

Ionică: Vrei s-o vezi? Dacă vrei, ţi-o arăt.

Costică: Scuză-mă că te-ntreb: de la cine ai cumpărat-o?

Ionică: De la un pelerin de la moaşte, că nu avea bani de autobuz.

Costică: Şi unde era pelerinul?

Ionică: În autogară la Burdujeni.

Costică: Şi unde mergea el cu autobuzul?

Ionică: La Sfîntu Ioan, la Suceava, la moaşte.

Costică: Şi Cuminţenia pămîntului strămoşesc de unde-o avea?

Ionică: Din sat de la el, de la Milişăuţi-Bădeuţi.

Costică: Fugi, bă, de-aicea, că ţi-o tras ditamai ţeapă. Tu ştii unde stă Cuminţenia?

Ionică: Stă unde-o pui, de asta-i cuminte.

Costică: Cuminţenia originală stă la Muzeul Băncii Naţionale a României.

Ionică: Cuminţenia de-acolo-i un fals ordinar!

Costică: Pe ce te bazezi?

Ionică: Căci am văzut-o şi-am pipăit-o chiar la muzeu.

Costică: Te-o lăsat să pui mîna pe dînsa?

Ionică: Cum să nu? M-o lăsat, că le-am spus ce-am auzit la televizor.

Costică: Ce-ai auzit, vai de mine?

Ionică: Că cuminţenia asta nu-i a noastră, nici a voastră, nici a urmaşilor-urmaşilor voştri. Ştii a cui este?

Costică: A cui?

Ionică: Cuminţenia asta-i a mea, aşa că mucles, că dacă-i a mea, fac ce vreau cu ea!

Costică: Mare curaj ai avut, da pe bună dreptate!

Ionică: Şi cînd am pus mîna pe ea, tu ce crezi?

Costică: Te-ai cutremurat şi te-ai înfiorat de emoţie patriotică!

Ionică: Hai sictir! Aşa mă cunoşti tu?

Costică: Atunci ce-ai simţit, du-te dracului?

Ionică: Am simţit că-i de piatră, fir-ar ei de jnapani!

Costică: Cu alte cuvinte, nişte albaneji nenorociţi!

Ionică: Să ştii că-i aşa. Altă explicaţie nu-i.

Costică: Şi ce-ai făcut mai departe? Scandal? Greva foamei?

Ionică: Mi-am tras şi eu cu părerea că are dreptate cine are dreptate.

Costică: Referitor la meciul de fotbal?

Ionică: Referitor la mediul de corupţie. Cum să-i pui tu pe români să plătească atîtea milioane de euro pentru o piatră?

Costică: Stai că m-ai dat peste cap. Chiar aşa?

Ionică: Chiar aşa, bă. Cîtă vreme ai originalul la Milişăuţi-Bădeuţi, din pămînt strămoşesc, cum să prosteşti tu poporul cu televizorul?

Costică: Acuma-i explicabil de ce ne-o bătut albanejii!

Ionică: Şi nu-i asta tot. De tornade ce zici?

Costică: Tot de la albaneji vine. Şi de la corupţia din sistem.

Ionică: Că nu degeaba o dat peste noi şi cu canicolă şi cu inundaţii.

Costică: Aşa spunea şi crîşmarul, da la cuminţenia strămoşească nu ne-am gîndit că se poate una ca asta.

Ionică: Unde mai pui că şi albanejii o fost nişte comunişti împuţiţi!

Costică: O fi fost, da n-o dat foc la tineri în Colectiv.

 

 

Epilog

 

(Crîşmarul vine cu o întrebare, după ce s-a uitat la televizor.)

Crîşmarul: Tu pentru ce anume votezi? Pentru ieşire sau nu?

Ionică: Eu nu mai votez, că m-am fript!

Crîşmarul: Şi dacă te-ar obliga, pentru ce ai vota?

Ionică: Aş vota pentru mine, să-mi iau de-o grijă şi basta.

Crîşmarul: Şi ai rămîne în Uniunea Europeană sau nu?

Ionică: Drept să spun, aş rămîne, că mi-i lene să plec.

Crîşmarul: Uite, eu încă nu-s hotărît, că de asta te-am întrebat.

Ionică: Treaba ta. Eu unul nu plec.

Crîşmarul: De ce să nu pleci? Poate-i mai bine în altă parte.

Ionică: O fi cum zici tu, da eu m-am hotărît să rămîn.

Crîşmarul: Ce te reţine anume?

Ionică: Cuminţenia asta, că tot am dat bani pe dînsa şi n-aş lăsa-o pîrloagă.

Crîşmarul: Şi de ce n-ai lua-o cu tine?

Ionică: Că abia am cărat-o de la Burdujeni pînă-aici, de mi-o rupt spatele.

Crîşmarul: Te gîndeşti s-o pui în vînzare la toamnă?

Ionică: Nu mă gîndesc, că mi-i lene. Da mai ştii? Poate-o pun, nu se ştie.

 

 

 

 

Fiţi sociabili!