Cumătră dragă,

Iată-mă cuprinsă de două sentimente amestecate în urma marii sărbători care o fost de Sînziene şi care n-am mai făcut-o în sat la noi aşa cum am plănuit din cauza unei ruperi de nori cu gheaţă cît oul de porumbel sau pe alocuri cît oul de gîscă şi care o transformat satu nostru într-o mare de glod înecînd şi sănioaia cu moaşte locale pregătită pentru acest prilej şi totodată împiedicînd accesu moaştelor metropolitane să ajungă pe aceste locuri binecuvîntate. Aşadar cele două sentimente amestecate se zbat în mine ca doi porumbei speriaţi primu fiind de regret pentru cele întîmplate nu numa datorită pagubelor agricole produse da şi datorită pagubelor spirituale resimţite de întreaga populaţie a satului nostru care şi în acest an o rămas fără speranţa de mai bine ce urma să ne facă viaţa mai uşoară în conformitate cu programu de guvernare. Iar a doilea sentiment despre care îţi scriu în continuare cu lux de amănunte este prilejuit de vizitarea personală a capitalei metropolitane de judeţ unde am fost eu cu nepoata Garofiţa aflată în pragu clasei pregătitoare la toamnă da extrem de simţitoare cum o ştii şi ca un boboc de floare îmbobocită şi împreună cu care ne-am bucurat de evenimentele culturale în totalitatea lor începînd cu mîncatu sarmalelor şi terminînd cu spectacolu de bîlci unde ne-am dat în lanţuri, am mîncat vată colorată pe băţ şi ne-am căscat la nişte măscărici aduşi din străinătate la care la unu din ei i-o dat primaru de capitală metropolitană un titlu de cetăţean avînd barbă şi fiind de prin părţile locului. Cel mai impresionant însă o fost coada la moaştele de care ţi-am scris în scrisoare trecută unde am stat o jumătate de zi înconjuraţi de mii de credincioşi veniţi din toate colţurile ţării în căutare de linişte sufletească şi de ajutor în viaţă prin intermediu acestor făcătoare de minuni da care minuni nu se întîmplă pe loc la faţa locului ci mult mai tîrziu în viaţa de zi cu zi ca dovadă sentimentu pozitiv trăit în momentu de faţă fiind impregnată pînă la refuz de cultura locului cum ar fi sunetu de fanfară care-mi răsună nu numa în urechi da chiar şi în interioru meu sensibil cum îl ştii. Şi nu mă pot ţine să nu-ţi relatez în cuvinte interpreţii vestiţi de la capitală în carne şi oase îmbrăcaţi impecabil de sărbătoare cu nişte voci de ciocîrlii interpretînd gratis pentru toată lumea cîntece celebre pe tot mapamondu pămîntesc şi care aduc aminte de plaiurile noastre inegalabile cum ar fi cîntă cucu-n Bucovina sau hai leliţă-n dosu şurii şi multe alte cîntece de păstorit şi de dragoste şi de alean şi dor de-ţi podideau lacrimile pe obraz de emoţie şi de încîntare. Şi mai era nişte domnişoare şi nişte domni cu chitări băgate-n priză care încînta alte categorii de cetăţeni cum ar fi şi unii de vîrsta la Garofiţa noastră cea dragă în armonii tinereşti de-a generaţiilor actuale îmbrăcate în fel de fel de costumaţii de oraş iar aicea mi-am exprimat în sinea mea durerea că uite cum se pierde straiele noastre strămoşeşti în pofida acestor imitaţii europene şi de alte naţionalităţi care ne-o invadat viaţa împreună cu internetu şi alte prostii băgate în capu la aceşti tineri mai puţin la Garofiţa ţinută din scurt şi cu educaţie aleasă. Şi tot n-am priceput de ce s-o pretat edilii de la metropola capitală de judeţ să amestece printre atîtea tradiţii şi prin atîta sfinţenie plimbată pe străzi în sunet de psalmi nişte măscărici care le zice teatru unde înainte la bîlci era ursu la care te uitai cu drag da ce să vezi la aceşti măscărici cînd nimica nu pricepeai din ce spune şi nu era nimica de rîs iar unii mai şi dădea bani să-i vadă de-aproape. Însă în total sărbătoarea de Sînziene de la Suceava o fost o încîntare sufletească deosebită şi bravo domnului primar şi felicitări pentru sarmale. Aşa că închei şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu încîntare.

Fiţi sociabili!