Cumătră dragă,

Iacătă că ce-ţi descriam în scrisoarea trecută n-o fost numai o întîmplare de-a efemerului acestor clipe trăite de noi în colectiv ci o fost ca o prevestire la viitoru care se apropie pîş-pîş şi dintr-o dată o să ne trezim că nu mai avem încotro să învîrtim căruţa istoriei întratît de scufundată în criză este ţara noastră cu tot cu conducătorii ei fie buni sau răi după cum i-o dat Dumnezeu şi alegerile noastre democratice. Ceea ce vreau să subliniez acuma este că sîntem la momentu actual înconjuraţi numa de conflicte interne şi internaţionale iar lumea în loc să se ocupe de post şi de rugăciune aşa cum am moştenit de la moşii şi strămoşii noştri se preocupă atît psihologic cît şi în viaţa de zi cu zi cu nişte îngrijorări fără precedent cum ar fi forţele extreme ungureşti dar şi forţele extreme de dincolo de graniţe unde există nişte raporturi de forţe ucrainene şi ruseşti ajunse la capătu răbdărilor omeneşti ceea ce o dus deja la autonomizarea Crimeii prin forţa armelor şi la declaraţii aproape de război oferite din celălalt capăt a lumii de la americani ceea ce ferească sfîntu să se adeverească fiindcă la noi în ţară se află instalat un scut de rachete iar toate ţintele umanităţii sînt îndreptate către el noi căzînd deci nevinovaţi ca furnicile şi cine ştie ce zile grele ne-ar mai putea aştepta ca prizonieri de război şi refugiaţi prin ţinuturile siberiene. Însă tare mă tem că nu are nimenea interes să apere cu pieptu această ţară căci stuchitu de Ponta nu se gîndeşte decît la nevastă-sa cum s-o bage în Europa pe uşa din dos în timp ce poporu se confruntă şi se tot confruntă fără oprire iar tînăra generaţie este atîta de debusolată încît nu mai poate trece nici stimulările de bacaloreat ca să nu mai vorbesc de facultăţi şi masterate cum se întîmplă în ţările civilizate. Însă şi acestea ar fi în zadar dacă ar izbucni acel război mondial distrugînd totu în calea lui inclusiv încrederea şi speranţa noastră într-un viitor luminos promis atît de alianţa cea destrămată cît şi de actuala guvernare din parlament care în loc să se sprijine pe masele largi populare şi-o pus nădejdea în nişte bozgori de unguri ca să nu le zic altfel şi i-o dat nas lu Ivan să se urce pe divan cu alte cuvinte ne-o amanetat restu zilelor la nişte străini hapsîni care vrea de milenii să ne fure Ardealu iar acuma o găsit prilej nemaipomenit să o facă în văzu întregii lumi. Şi asta ţi-o spun nu cu mîna pe inimă ci ţi-o spun cu lacrimi în ochi deoarece am văzut aievea la televizor cum aceşti bozgori de unguri supranumiţi maghiari o invadat ţinuturile noastre secuieşti moştenite de la daci de la romani făcînd manifestaţii de simpatie cu o serie de fascişti interzişi pe tot mapamondu pămîntesc da care la noi datorită slăbiciunii lu Ponta se poate căţăra cu steagu maghiar pe cele mai înalte culmi ca să umbrească din sîngele românesc semnele columnei lu Traian şi Decebal şi deci să ne bage în cele mai întunecate neguri a istoriei de unde nu ne mai poate scoate nimeni. Şi culmea impertinenţei rezultă din faptu că aceşti bozgori de unguri maghiari nu se mulţumeşte numa cu cele descrise mai sus ci are neruşinarea să apară în ţara noastră călare pe cai sfidînd cum s-ar zice epoca modernă şi contemporană unde caii este folosiţi numa ca simţ decorativ sau la concursuri hipioate şi deci aceşti hotentoţi ca să nu le zic altfel vrea să concureze cu cavaleria lu Ştefan cel Mare care se ştie cum o luptat în bătăliile sale de apărare şi o fost neînfrînt însă el era mînat pe dinăutru de un profund sentiment patriotic ceea ce la aceşti bozgori nu se întîmplă fiind vînduţi serviciilor secrete de pretutindeni şi aşadar neavînd nici mamă nici tată pe aceste meleaguri. De aceea mă cuprinde acuma un sentiment de furie la adresa lor şi închei această scrisoare îmbrăţişîndu-te cu indignare.

Fiţi sociabili!