Cumătră dragă,

Din adîncu sufletului vreau să-ţi transmit o zbuciumare de ordin cultural şi istoric lăsînd la o parte şmecheriile la care se dedă americanii cu sprijinul şi susţinerea stuchiţilor de Antonescu şi Ponta care am să revin mai pe urmă să-ţi povestesc de ce sînt în stare să facă în detrimentu poporului. Acuma însă am să mă apuc să-ţi povestesc o călătorie de-a mea la capitala ţării fiind îmboldită în acest sens de preşedintele fondaţiei locale Steguleţu pe numele lui sau mai bine zis pe porecla lui numit Monarhiţel a lu Gaia în etate de nouăzeci şi şapte de ani. Auzind eu într-un moment dat din adîncimea beciului în care cum ştii trudesc la programu de guvernare din umbră deci auzind eu într-un moment dat nişte foşnituri pe afară am scos capu pe jumătate să văd dacă nu umblă americanii cu mijloace de interceptare sau cu spionajele lor mascate şi cînd colo îl văd pe acest Monarhiţel săpînd mai într-o laterală a beciului de unde o scos la iveală un fel de steag cu pajure pe care l-o strîns la piept ca o doică scăpînd şi cîteva lacrimi în ţărîna uscată de secetă. Iar eu atunci am păşit cu fereală să nu-l sperii şi m-am adresat cu emoţie în glas întrebîndu-l ce caută el acolo iar dînsu printre lacrimi mi-o povestit că vrea să se ducă la capitala ţării să-l salute pentru ultima dată pe regele românilor la care eu m-am adresat foarte uimită prin cîteva întrebări aflînd că în afară de regele Ciabă de care ştie toată lumea mai există la capitala ţării un rege pe nume Mihai persecutat de istoria zilelor noastre şi care ar putea izbăvi acest popor de stuchiţii de Ponta şi Antonescu. Şi fiind într-o pauză de inspiraţie la programu de guvernare mi-am propus să mă duc şi eu la capitala ţării să-l cunosc pe acest izbăvitor care nu-ţi mai relatez cum am ajuns de greu cu un tren şi cînd m-am coborît între blocuri era să ameţesc de emoţionare văzînd atîta lume fără grija zilei de mîine foindu-se de colo-colo pe străzi şi sumedenie de maşini mergînd în viteză de parcă nici nu le-ar păsa de accizele băgate pe gît de actuala conducere de partid şi de stat dar despre asta am să-ţi relatez mai tîrziu acuma fiind cuprinsă de un sentiment monarhic fără precedent. Căci stînd noi la faţa locului sub un balcon înalt am văzut acest rege cu feciorii lui cum saluta cu mîna întinsă populaţia venită să-l vadă şi era atîta entuziasmare în juru meu încît era cît pe ce să leşin de vreo trei ori şi cuprinsă de un adînc sentiment patriotic care nu l-am mai cunoscut niciodată nici nu ştiu cum am ajuns înapoi în sat şi cum de mai pot să ţin creionu în mînă să-ţi descriu lucrurile acestea. Însă după o noapte de somn cu vise care mai de care mai înflăcărate am început să mă întreb de ce domnu nostru preşedinte comandant de ţară o fost oprit să ajungă rege a tuturor românilor şi mi-am dat seama dintr-o dată de pizma care există în juru dumnealui care el însuşi ar fi putut să iasă la balconu respectiv însoţit de fetele dumnealui ca rupte din soare şi alături de doamna Elena de la turismu naţional şi internaţional şi în loc să aibă de-a face cu fel de fel de parlamente să fie instaurat ca rege pe viaţă şi să nu-i poată face nimeni nimica nici măcar televizoarele la care este supus zi de zi prin bîrfe şi scorneli de tot felul. Aşadar acuma ca să vezi şi tu descrepanţa care există am să mă refer la aceste accize prin care stuchiţii de Ponta şi Antonescu vrea să aducă ţara la sapă de lemn băgînd în datorii pe toţi locuitorii cinstiţi şi muncitori şi deci acuma m-am hotărît să rup ferfeniţă programu de guvernare şi să propun o strîngere de semnături ca domnu nostru preşedinte comandant de ţară să ajungă rege în locu la acest Mihai de care n-am auzit printr-un referend naţional şi internaţional. Drept pentru care închei aici prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu nerăbdare.

Fiţi sociabili!