Cumătră dragă,

Nici nu mai ştiu cum să mă mai împart referitor la evenimentele de pe raza localităţii noastre şi de pe raza atît a plaiului naţional cît şi cel internaţional ca urmare a diferitelor manifestări de toate naturile şi aspectele survenite în viaţa noastră de zi cu zi şi de asta am să încep chiar cu începutu dramatic de la noi din sat care cunoaşte în aceste zile o mare stare de deprimare care o pus cu psihicu la pămînt aproape pe toţi locuitorii în afară de popa Gîdilici şi de ofiţeru de post. Şi anume mă refer la faptu că şi la ora actuală cînd îţi scriu prezenta scrisoare localitatea noastră este învăluită într-o linişte hibernală cam ca înainte de Crăciun şi nicidecum ca înainte de Paşti de nu se aude nici cîntatu cocoşilor dimineaţa nici gîgîitu gîştelor pe la amiază da nici măcar grohăitu porcilor care şi aşa o fost omorîţi de veterinar din cauza la gripa porcească şi o fost puşi la afumat în pod la pensiunea lu nevastă-sa care aşteaptă acuma turiştii cu vacere de vacanţă să-i servească cu bunătăţi ca la mama acasă şi să le ieie banii ca la programu rablelor lăsîndu-i lefteriţi de aceste vacere da mulţumiţi în sufletu lor că o petrecut un sperjur minunat pe plaiurile noastre bucovinene. Şi ca să mă întorc la această linişte înmormîntală de care-ţi povesteam ţin să-ţi precizez că n-ar fi o problemă cu această linişte dacă măcar s-ar auzi cîntecu cucului din pădurea din apropiere care de obicei răsună chiar de Buna Vestire da iacătă că nici în clipa de faţă nu se aude nimica dinspre pădurea din apropiere ceea ce înseamnă că ori nu şi-o dat drumu la glas de frica paraşutelor cu ţigări de contrabandă care aterizează fără încetare prin spaţiile verzi din vecinătatea satului ori s-o ascuns prin scorburi şi stă pitiţi şi cu ochii închişi şi cu inima cît un purice ca nu cumva să-i ademenească careva şi să-i ducă la cîntat prin oraşele şi plantaţiile din deaspora unde cică cel mai mare dor a deasporenilor este doru după cîntatu cucului din Bucovina unde degeaba ai mănăstiri cultural-religioase şi gastronomie specifică dacă nu-i asortate astea cu cîntatu cucului pe o creangă de fag unde cîntecu lor să răsune cu drag şi deci este pe deplin justificată această stare psihologică bălegoasă prin care nu poate pătrunde absolut nici un îndemn sau vreo încurajare de orice natură. Că de altfel se pune problema acuma pe la noi prin sat să votăm  cînd cu unu cînd cu altu ca să ajungă în parlamentu european însă eu îţi garantez clar că ori începe cucu să cînte de la sine ori îl aduce careva de pe unde-i ascuns fiindcă altfel nimeni n-o să se ducă la vot cu inima cernită de această întristare iar atuncea om vedea noi pe unde scoate cămeşa cocoana Angela sau cocoana Tereza de care depinde becsitu şi cum o să înainteze înainte această Uniune Europeană fără de noi care mai şi sîntem la cîrma rotativă şi putem hotărî ori aşa ori aşa cum ne taie pe noi capu însă eu atîta zic că dacă nu apare cucu înapoi în maxim cinci zile de la prezenta scrisoare s-o zis şi cu Europa şi cu America şi cu tot neamu lor de birocraţi că la noi vorba ceea ce-i în guşă este şi în căpuşă şi la o adică nici usturoi n-am mîncat şi nici gura nu ne pute neavînd nici un dinte în gură. Da pentru a lămuri pînă la capăt cauzele acestei depresări în care ne aflăm află că nici măcar la marile evenimente de sezon n-am putut participa cum ar fi fost sărbătoarea internaţională a pămîntului pe de o parte fiindcă tot pămîntu de la noi s-o dat în arendă la austriecii care ţine fabrica de tăiat păduri iar pe de altă parte n-am putut vehicula acel obicei de a stinge lumina în sat şi de a privi splendoarea stelelor de pe cer la adăpostu întunericului absolut aşternut peste omenire din cauză că cu o zi înainte s-o apucat Garofiţa a lu Sfrijitu să deie foc la paiele din livadă la dînsa de la care s-o molipsit focu la casele dimprejur şi la pădurile dimprejur încît degeaba am stins noi luminile din casă cînd afară ardea toate orizonturile cunoaşterii mai ceva ca la televizor la incendiu unde printre aceste vîlvătăi l-am văzut şi l-am auzit pe teutonu de Claps cum ne convoca la un referent naţional pentru îndreptarea situaţiei din justiţie însă nouă numa de justiţie nu ne arde momental pînă nu apare iarăşi cucu pe creangă şi pînă nu auzim noi cu urechile noastre cum cîntă el în Bucovina. Drept pentru care închei supărată foc prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu întristare.

Fiţi sociabili!