Cumătră dragă,

Cum se zice pe la noi în grai popular astăzi am crezut că s-o pus capac sau s-o pus cruce sau s-o terminat cu aceste legi a justiţiei de corupţie totalitară care o ocupat spaţiul publicitar de la noi atît la televizor şi la aparatu de radio cît şi la presa de hîrtie iar acuma nici eu nu-mi mai bat capu cu asta din pricina unor evenimente cruciale şi absolut centenare care s-o petrecut pe pămîntu Bucovinei noastre dragi cum ar fi vizitarea prin surprinderea tuturor a preşedintelui teuton Claps de la conducerea de stat de la noi din ţară a Bucovinei noastre dragi venind pe nepusă masă cum iarăşi se zice pe la noi în grai popular şi care trezindu-se dis de dimineaţă în dimineaţa cu pricina s-o aţintit cu gîndu asupra acestui colţ de rai şi o luat decizia sau hotărîrea de a face o vizită pe aceste meleaguri luînd cu dînsu ce i-o căzut la îndemînă respectiv un steag sau un drapel cum se spune pe la capitală şi uitînd chiar de nevasta pe nume Carmen pe care de altfel o cară cu dînsu peste tot în vizitele internaţionale şi deci ne-am trezit cu musafiri cînd era casa aproape nemăturată cum se spune în grai popular ceea ce nici n-am avut timp să mă gătesc în straie de protocol sau în straie de găteală cum se spune pe la noi în grai popular şi ca să n-o mai lungesc atîta cu vorba iaca că ne-am trezit cu acest preşedinte teuton Claps la portiţă înconjurat de nişte gură cască de la judeţ şi de puţină lume aflată în trecere la plimbarea de dimineaţă ceea ce cînd am ajuns eu dînsu era deja la faţa locului iar acest preşedinte teuton Claps tocma se apleca să arenjeze o panglică de la coroana pusă de doi soldaţi îmbrăcaţi în uniforme de gală în sunete ambientale de fanfară militară de primărie municipală ceea ce în loc să mă impresioneze m-o făcut să mi se zburlească păru pe spinare văzîndu-l chiar în faţa ochilor cum mă vezi şi cum te văd şi de-atuncea am rămas cu păru zbîrlit pe spinare şi cu un gust amar de săcărică în gură căci ca să-mi fac curaj cam trăsesem o duşcă la ieşirea din casă. Şi aşa cum îţi povesteam mai devreme iaca am aflat eu din gură în gură şi din om în om că acest călător teuton Claps venise pe la noi anumit să piardă vremea cu depunerea acelei coroane de către soldaţii îmbrăcaţi în uniforme de gală numa şi numa să scape cu faţa curată din încleştările justiţiei de la capitala ţării unde bubosu de Tudorel se căznea să-l împingă în gol de pe înalta curte a parchetului general şi cu alte cuvinte să-l zdrobească de asfalt ca să nu se mai afle în veci nişte matrapazlîcuri de care eu n-am cunoştinţe de cauză da care am aflat că se află la baza sau la temelia sau la talpa statului de drepţi cum se spune pe la noi în grai popular iar în felul acesta să scape dînsu adica bubosu de Tudorel de o noţiune de cenzurare din parlament pusă anume să-l remaieze de la guvernarea ţării şi să scăpăm de dînsu pentru totdeauna din fruntea justiţiei pe care o terfelit-o destul cu tot felu de teorii aduse de la facultate. Şi eu cred că chiar o scăpat acest preşedinte de teuton Claps de furcile caudine cu care vroia să-l înhaţe bubosu de Tudorel şi astfel pînă la urmă am priceput de ce s-o dus acest teuton pe care nu-l sufăr tocmai în cetatea lu Ştefan cel Mare înconjurată de ziduri de apărare rămase de pe vremea lu Ştefan cel Mare unde o depus şi drapelu adus de-acasă în braţele domnului nostru preşedinte de judeţ care ca să se revanşeze şi să se prevaleze faţă de dînsu i-o înmînat o diplomă şi o medalie de merit bucovinean exprimîndu-şi astfel ospitalitatea faţă de dînsu şi ieşind cu faţa curată din această situaţie juridică încîlcită cu care de fapt nu are nici în clin nici în mînecă. Mai derutată am fost cînd l-am văzut la faţa locului pe domnu primar de Alba Iulia de la 1918 care nu ştiu ce căuta prin cetatea lu Ştefan cel Mare da care o plecat şi dînsu cu coada între picioare după ce i-o plasat domnu nostru preşedinte de judeţ o ulcică plină de pămînt umplut de sînge luat de pe cimitiru din apropiere în care era înfiptă o crenguţă dintr-un copac a nemuririi neamului ca să se tot ducă cu toate astea de unde-o venit deci va să zică o primit ca un fel de îndemn bucovinean să se tot ducă şi să-şi vadă de eroii lui de pe-acolo. Şi uite-aşa am scăpat de aceşti vinitici care s-o văzut la televizor toată ziua pe cheltuiala statului de drepţi dar cîştigu nostru pînă la urmă o fost că împreună cu dînşii s-o văzut şi o părticică din acest colţişor de rai către care se îndreaptă cu avionu în fiecare zi sute de milioane de turişti. Drept pentru care eu închei nedumerită prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu onoare.

Fiţi sociabili!