Cumătră dragă,

Am stat şi m-am mai gîndit la situaţia dramatică de împrieteneală între doamna Viorica şi teutonu de Claps de la conducerea ţării noastre şi mi-am dat seama că asta-i numa un fel de praf în ochii naţiunii ca să arate la toată Europa şi la tot mapamondu pămîntesc care în clipa de faţă-i cu ochii pe noi că sîntem în stare să ne comportăm echilibrat pe scena geostrategică mondială în anu centenarului de o sută de ani fiindcă altfel eram în pericol ca statele paralele din juru nostru să ne insufle şi această sărbătorire cum ne-o insuflat şi gazele petroliere şi gazele de şest şi cărbunii şi aurul şi arama din piept şi să ne lase cam în curu gol sub ploile din ultima vreme care tot de la dînşii porneşte şi care curge şuroaie după şuroaie cu scopu de a spăla şi a duce la vale toată faima acumulată de-a lungu istoriei noastre milenare. De fapt vreau să-ţi spun că doamna Viorica în adîncu simţirilor sale patriotice este cel mai mare duşman a acestui Claps de la conducerea ţării dar este obligată să se comporte diplomatic şi pe şest pînă cînd acest teuton de sas aciuat pe tărîm românesc o să plătească cu vîrf şi îndesat toate datoriile pe cere le are faţă de acest popor prin chiriile care le-o încasat ca primar şi profesor ca un gest de dispreţ faţă de noi vrînd să arate că noi ca popor milenar nu sîntem decît nişte chiriaşi la el în casă respectiv sîntem ca şi cînd am fi sub ocupaţie nemţească de unde şi lanţurile de magazine nemţeşti de la care ne-o obligat să ne cumpărăm în fiecare zi bucata de pîine şi cu care lanţuri ne-o înlănţuit de mîini şi de picioare ca să nu ne putem lupta cu această caracatiţă multenaţională adusă să ne taie pădurile şi să ne sugă subsolurile de bogăţii şi pe urmă să ne pună să ne milogim în genunchi pe la toate curţile cum ar fi curtea costiţională sau mai rău curtea de la Veneţia ca să ne primească în casa care de fapt ne aparţine da parcă noi n-am şti cum o fost în istoria noastră milenară cînd tot aşa o venit fanarioţii şi turcii şi ne-o cotropit teritoriile şi o trebuit să stăm cu faţa la nămol la picioarele sultanilor şi să-i suportăm cu umilinţă pe acei sultani şi domnitori aduşi de la curţile otomane şi de la alte curţi faţă de care pînă la urmă ne-am răzbunat cu sabia în mînă şi am ajuns pe veci stăpîni şi în pragul acestei mari sărbătoriri pe care nu ne-o mai poate lua nimenea înapoi. Şi scuză-mă pentru aceste fluvii sentimentale da precum ţi-ai dat seama pe parcurs n-am prea fost slobodă la sentimentalisme şi la simţiri de felul acesta fiindcă m-am ţinut din toţi rărunchii să nu izbucnesc spre binele democraţiei noastre da acuma îmi permit şi eu această izbucnire find ţinută în casă de viiturile care s-o abătut asupra satului nostru şi ne-o lăsat izolaţi faţă de lumea înconjurătoare prin dărîmarea podului de peste gîrlă care ca un făcut o coencis cu boala porcină intervenită tocma din Africa şi care face ravagii pe linie veterinară şi pe linia supravieţuirii noastre în general fiind la baza unui sabotaj de natură genetică aşa cum umblă vorba prin sat da care nu-i străină nici de aceste şicane sovietice şi ruseşti la care sîntem supuşi de cînd o dat-o afară pe doamna Codruţa fiindcă nimănui de la vîrfu puterilor respective nu-i convine să scape de sub control nişte protocoale instalate între instituţiile statului şi poporu român de unde are de cîştigat respectivele naţiuni în care s-o încuibat terorismu şi sodomia şi atunci ce şi-o zis ia să le băgăm pe gît la proştii de români un virus porcesc la care să nu poate face faţă ba şi mai mult să-i înfometăm la iarnă lăsîndu-i fără slănina din pod ca să fie obligaţi să cumpere marfă din magazinele nemţeşti răsărite ca ciupercile după ploile în vigoare aduse ca urmare a conflictului de interese dintre preşedintele Claps şi echipa de la guvernarea ţării în frunte cu doamna Viorica. Aşa că vezi încă o dată cît de complicată-i situaţia de la noi din ţară mai puţin pe la noi prin Bucovina unde deocamdată de bine de rău avem ce mînca de prin ogradă şi de prin livadă şi de prin coteţ şi nu depindem de mila la nemţi sau la unguri şi în această situaţie eu nu mai văd de bun augur şi nici de prea mare folos construirea acelor autostrăzi care să ne lege de la nord la sud şi de la est la vest de restu lumii fiindcă vezi şi tu cum apare pe neaşteptate pe aceste căi de acces nu numai progresu şi creşterea economică da poate apărea şi fel de fel de molime şi de străini rău intenţionaţi aşa că-i mai bine deocamdată să stăm în bătătura noastră şi să ne mîndrim cu ce avem şi să nu jinduim la cai verzi pe pereţi. Aşa că eu închei destul de tulburată prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu îngrijorare.

Fiţi sociabili!