Cumătră dragă,

N-am nici o veste de la domnu nostru preşedinte de judeţ cu privire la scrisoarea comună înaintată de la nivel de comuna noastră unde ne desfăşurăm traiul şi existenţa şi activitatea şi în care am solicitat sub formă de propunere şi de rugăminte dar şi de iniţiativă locală comunală ca să se instituiască chiar începînd cu acest an centenar de o sută de ani o horă a Europei pe toloaca noastră locală unde să vină toate naţionalităţile europene şi să îmbrace straiu nostru de sărbătoare şi în ambianţa de ospitalitate specifică bucovineană să încingem acea horă nemaiauzită şi nemaivăzută pe meleaguri europene şi ca urmare a deteriorării relaţiilor geostrategice cu americanii şi cu jidanii de la Ierusalim toate acestea poate fi armonizate cu spaţiu şenghen şi cu alte spaţii terestre şi chiar maritime şi cu ajutoru programului nostru de guvernare se poate chiar ajunge la o pace mondială sperată de noi toţi indiferent de naţionalitate dar se poate armoniza şi planurile interne a politicii noastre care în ultima vreme este minată de o sumedenie de denunţuri penale şi de procese de antecorupţie fiind în pericol însuşi guvernarea doamnei Viorica care nu vrea altceva decît să fie bine şi frumos în ţară şi toată lumea să o ducă bine şi frumos iar la vară să se ducă tot poporu în vacanţa binemeritată stipulată prin cartelele gratuite de vacanţă pe la pensiunile româneşti atîta de primitoare şi de tradiţionale cum nu s-o mai văzut nicăieri în lume. Că de asta zic şi eu cum zice şi lumea de la noi din sat că măcar anul ăsta cu ocazia centenarului de o sută de ani să uităm de toate duşmăniile şi să trecem la o concordie naţională fără precedent ceea ce ar fi cazu mai ales cu prileju horei Europei dacă o să fie îndrăgită de conducerea de partid şi de stat de la judeţ de la noi că am auzit ceva de mi s-o urcat păru măciucă pe cap cum trădătoru de Victor Viorel care o fost tare simpatic la guvernarea trecută s-o rupt de partidu care l-o crescut ca cum s-ar rupe un plod de la ţîţa lu mă-sa şi vrea să facă zîzanie-n ţară prin care să rupă şi parlamentu în două ca să deie apă la moară statului paralel şi mafiot din politica naţională urmărindu-se destabilizarea programului de guvernare condus de domnu Liviu şi de doamnele Viorica şi Olguţa care nu degeaba face o comparaţie literară între aceşti trădători de partid şi de stat şi nişte şobolani ordinari şi răpănoşi care tot roade la temelia naţiunii cu gînd să o deie gata şi să o prăbuşească în colbul istoriei ca pe urmă pe aceste ruine să-şi înfigă dînşii steagurile mînjite de corupţie şi de fondurile nerambursabile de la Şoroş ca să fie mai uşor de vîndut ţara la unguri sau de supt din aceste subsoluri pline de bogăţii toată seva noastră naţională şi istorică udată de sîngele eroilor neamului pe care tocma i-am cinstit prin slujbe de pomenire şi prin parăzi cu militari şi civili dînd frîu emoţiilor şi sentimentelor patriotice atît în rîndu oamenilor de pe stradă cît şi în rîndu tinerei generaţii de copii învăţaţi greşit să se uite numai în telefoane mobile şi aproape deloc în cărţile de istorie şi literatură aşa cum făceam noi cînd eram de-o seamă cu ei şi nu ne ameninţa nimeni cu noţiuni de cenzurare a prezentului şi a viitorului nostru luminos pe care-l vedeam la capătu tunelului cînd ne puneam pe burtă şi ne uitam de-a lungu şinelor de cale ferată care se pierdea treptat în întunericu din tunel. Şi ca să nu uit ce-am avut de zis săptămîna trecută şi am uitat anume că venind cam veselă din cauza rachiului de la Hora Bucovinei era cît pe ce să desfac cutia lu Pandora dînd de dînsa sub pat cînd m-am aplecat să-mi caut chiloţii însă noroc că ceva ca un miracol mi-o dat peste mînă şi m-o plesnit peste conştiinţă aducîndu-mi aminte că n-am voie s-o deschid pînă ce nu-mi scrie anumit în scrisoare Ionel a lu Adiasporiţei ori cînd vine dînsu personal în concediu de odihnă să sărbătorească luna deasporei de la noi din Bucovina ceea ce şi acuma simt o cutremurare de emoţie cînd mă gîndesc la dînsu şi-mi vine să nu-mi mai pun chiloţii pe mine mai ales că s-o terminat şi posturile la care am fost supuşi iar eu nu mai pot suporta această însingurare a hormonilor dintre picioare şi m-aş tot duce la o stînă în urma oilor urcate la munte ca să-mi treacă de urît alături de nişte ciobănaşi neştiutori de aceste convulsiuni de pe scena politică. Drept care închei repede prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu fremătare.

Fiţi sociabili!