Cumătră dragă,

Mi-o trebuit multă vreme pînă cînd m-am apucat de scris prezenta scrisoare şi asta nu din cauza la schimbarea de la guvernare care s-o întîmplat pe marea scenă naţională a politicii noastre ci mai degrabă din cauza evenimentelor de pe raza localităţii noastre care o fost atîta de multe şi de importante încît n-am găsit nici un cuvînt de început pentru toată istorisirea iar aicea le dau dreptate la cronicarii noştri din vremea lui Ştefan cel Mare cînd se poticnea în cuvinte neştiind cu care vitejie să înceapă mai întîi cronicăreala care însă mai pe urmă o fost descrisă de alţi scriitori cum ar fi unu foarte renumit de la Vrancea deşi acuma mi-i ciudă pe dînsu că nu s-o intitulat de la Bucovina aşa cum s-ar fi cuvenit din respect faţă de domnu nostru preşedinte de judeţ şi faţă de domnu nostru primar metropolitan care conduce localitatea printr-o mare modestie politică şi totodată printr-o mare dărnicie fiind renumit în ţară şi peste hotare din cauza unui obicei creştinesc de toată frumuseţea respectiv împărţitu sarmalelor la cetăţenii pelerini care vine de peste tot locu să cinstească memoria pămîntului strămoşesc şi să se roage pentru sănătatea tuturor bucovinenilor stînd la coadă la moaştele de rigoare şi gustînd din sarmalele domnului primar şi a doamnei sale dînsa fiind de departe cea mai gospodină din metropola noastră şi-i păcat că nu s-o pretat nimeni s-o bage în cartea recordurilor de învîrtit sarmale cu mîna ceea ce eu cred că nicăieri pe mapamondu pămîntesc nu se există asemenea gospodari reuniţi într-o familie tradiţională din bărbat şi femeie cîştigătoare în toate alegerile şi mereu cu fruntea pe sus indiferent de vînturile schimbărilor inerente care se abate asupra noastră dar păstrîndu-şi nealterată ospitalitatea de buni creştini de la porţile mănăstirii. Că ţi-aş spune şi cum se cheamă de fapt şi de drept această mănăstire însă m-am zăpăcit atîta de tare cu evenimentele de rigoare încît mă tem să nu fac o greşeală regretabilă prin confundarea ei cu altă mănăstire ctitorită de măritu nostru Ştefan cel Mare care şi dînsu o avut parte de o slujbă de pomenire şi de pelerini la cetatea care-i poartă numele şi deci acuma eu nu mai ştiu care-i mai important pe lumea asta respectiv Sfîntu Ioan Botezătoru sau Sfîntu Ioan cel Nou de la Suceava sau Sfîntu Ştefan cel Mare sau aeroportu care-i poartă numele şi iarăşi nu mă dumiresc de ce nu se cheamă aeroportu Sfîntu Ioan cel Nou de la Salcea fiind şi dînsu frecventat de turişti care mai de care ceea ce se poate spune despre dînşii că vine de asemenea în pelerinaj şi atuncea nu văd nici o deosebire între unii şi alţii şi deci nu pricep de ce nu ar face şi domnu nostru preşedinte de judeţ vreo zece mii de sarmale de întîmpinare la aeroportu care precis o să-i poarte numele după atîtea slujbe de pomenire care le face dînsu personal fiind atins mai mult ca sigur de aripa nemuririi şi fiind de asemenea animat de cîntecu cucului bucovinean atîta de autentic imitat de sunetu de buciume ridicat la cer prin talentu şi străduinţa buciumaşilor noştri bucovineni iar împleticindu-se toate acestea numaidecît rezultă o destinaţie turistică nemaiîntîlnită nici măcar în Spania sau în Turcia sau în Dubai şi ca atare îmi vine să strig în gura mare că ne merităm soarta iar această soartă merită să fie înscrisă în toate cărţile scrise de renumitul Unescu care chiar zilele trecute o dat mîna cu domnu nostru preşedinte de judeţ după ce o asistat împreună la apusu de soare de pe zidurile cetăţii care o să-i poarte numele şi care acest scriitor Unescu o să scrie mai multe cărţi despre Bucovina noastră pomenind neapărat de aeroportu care o să-i poarte numele şi de toate mănăstirile care de asemenea o să-i poarte numele iar peste veacuri n-o să mai fie atîta învălmăşeală de activităţi cultural-artistice ci va fi o singură activitate mare şi lată care o să-i poarte numele. Drept care închei această scrisoare şi săptămîna viitoare o să-ţi povestesc în continuare.

Fiţi sociabili!