Cumătră dragă,

Trec peste meciu de fotbal cu balonu rotund de pe toloacă de la noi unde s-o adunat o grămadă de iubitori să se holbeze la cum bate mingea aceşti fotbalişti de divizie care eu n-am înţeles niciodată nici care-i distracţia să te uiţi la aşa ceva şi nici cum poate să valoreze un vlăjgan păros care scuipă pe jos cîteva milioane de dolari care drept să-ţi spun nu l-aş primi acasă la mine nici pe gratis şi nici să mă plătească de la bugetu de pensii darămite să-l cumpăr cu atîta amar de bănet că eu mai degrabă l-aş cumpăra pe acela îmbrăcat în negru care o alergat tot timpu cu fluieru-n gură şi nu s-o atins de minge decît la început cînd i-o zădărît pe fotbalişti s-o fugărească încoace şi-ncolo şi pe urmă n-o mai vrut să ştie de dînsa drept care mie mi se pare cel mai normal dintre ei însă nici aşa nu l-aş lua acasă la mine fiindcă ăştia cu fluiere-n gură îi cunosc eu mai bine ca toţi avîndu-l la activ pe Vasilică şefu de post care ţine fluieru-n gură şi sub aşternut cînd ne-apucăm să facem treaba ceea şi-n loc să gîfîie ca tot gospodaru dînsu se manifestă precum la urmărire de infractori trezind jumătate de sat mai ceva ca la cutremuru de pămînt. Va să zică în afară de farurile şi felinarele spînzurate în pomi aduse de la olandezi şi de la cetăţenii de pe raza localităţii ca să ne consume cota de curent pe tot anu şi în afară de strigătele iubitorilor de pe marginea maidanului eu tot n-am priceput ce-i aşa de mare scofală să fugăreşti o minge vreo două ceasuri cu pauză pentru bătaie în loc să stai şi tu în jurul unui foc de tabără şi să consumi în mod responsabil cîte o halbă de bere de pe vremea cavalerilor bucovineni care-o trăit altădată sub conducerea lui Ştefan cel Mare şi o construit pentru noi o grămadă de vestigii de piatră care se vede şi acuma. Că-ţi dai seama desigur cumătră dragă că am stat şi eu printre iubitori de la început pînă la sfîrşit în caz că o să trebuiască să povestesc la nepoţi treaba asta istorică şi-n timp ce stăteam şi mă uitam crucită la cîţi bani am dat pe bilet mi s-o arătat în amintire poetul ţărănimii române George Cojbuc cum stătea el la gura sobei în nopţile lungi de iarnă şi se gîndea să împerecheze diferite cuvinte ca să facă o poezie nemuritoare care poezie o recită şi astăzi elevii la serbare cu ochii umeziţi de emoţie şi visînd eu aşa cu amintirea asta în gînd am încercat să ghicesc ce-o să se aleagă din acest balon rotund după care fuge atîta amar de tineret bine făcut şi numa bun de trimis la calificare pe şantierele patriei şi mi-am dat seama că n-o să se aleagă nimica din acest balon rotund şi nici din acest tineret şi nici măcar din domnul acela îmbrăcat în negru care aleargă cu fluieru-n gură şi că tot mai bună-i o şezătoare literară unde-ţi aminteşti fără să vrei de scriitorii neamului nostru şi tot fără să vrei devii pe zi ce trece mai sensibil şi mai bun şi mai cinstit şi mai hrănit sufleteşte şi în nici un caz nu sari la bătaie pentru nimica toată ca aceşti aşa zişi iubitori fiindcă iubirea nu se cîştigă alergînd după un balon rotund pe toloacă ci se cîştigă cultivînd acea floare rară a poeziei şi a muzicalităţii sufleteşti. Şi aici revin la ceea ce eram datoare să-ţi spun în scrisoarea de săptămîna trecută respectiv la premiile pe care le dă domnu Nobel din fonduri europene nerambursabile şi ca să mă refer concret la gîndul care m-o străbătut iaca ţi-l spun şi ţie în prezenta scrisoare şi anume că dacă tot nu s-o prezentat domnu Bob să încaseze acest premiu fiind foarte bogat din familie şi foarte generos şi altruist cu lumea a treia din care facem şi noi parte eu zic să propui tu pe-acolo prin deaspora să se repartizeze la noi acest premiu refuzat de domnu Bob la cel mai bun recitator din poezia lui George Cojbuc care-i şi fiu de învăţătoare în sat la noi şi nici nu face naveta şi nici nu se duce la meciuri să-şi piardă vremea şi deci să absorbim pe merit acest premiu de la domnu Nobel din fonduri europene căci la nivel de comună la noi nu s-o absorbit nici un ban european şi culmea ar fi să-l vedem acordat Doamne fereşte la aceşti fotbalişti păroşi care scuipă pe jos. Drept pentru care închei aici prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu sperare.

Fiţi sociabili!