Cumătră dragă,

Nu ştiu cu care supărare să încep de prima dată fiindcă s-o aglomerat atîtea supărări în sufletu meu încît nu mai prididesc cu viaţa de zi cu zi şi parcă-i un făcut toate astea chiar acuma cînd îţi scriu mai devreme respectiv în scumpa noastră zi de 23 august şi abia îmi pot stăpîni lacrimile deznădejdii atît referitor la această zi importantă în conştiinţa noastră a tuturor cît şi referitor la celelalte supărări de care ţi-am menţionat mai devreme. Întîi şi întîi ca să o iau de la coadă către început menţionez această sărbătoare a victoriei noastre asupra fascismului deoarece nu se compară nici măcar cu victoria de la revoluţia noastră din decembrie unde nicidecum nu s-o vărsat atîta sînge nevinovat şi prin urmare victoria asupra fascismului reprezintă o simbolistică aparte în istoria noastră milenară iar dînşii de la conducerea de partid şi de stat actuală la îndemnu lu Ponta şi Antonescu o dat deoparte acest moment de însemnătate şi l-o înlocuit cu nişte flinticuri aruncînd praf în ochii poporului român şi a străinătăţii înconjurătoare. Ca dovadă îţi amintesc că în această perioadă în care trebuia să ieşim la defilare cu steagurile tricolore şi îmbrăcaţi de sărbătoare şi chiar ca coincidenţă rău voitoare acest preşedinte de judeţ actual o înlocuit de capu lui defilarea la care ne aşteptam în urma schimbărilor survenite cu nimeni altu decît un festival de satane care cîntă de răsună văile nişte cîntece străine de neamu nostru şi mai bine zis ar fi să-ţi spun că numa a cîntece nu seamănă aceste strigăte pe bătăi de tobă ci mai degrabă ca într-o menajerie de animale cînd nu le dai de mîncare acestea începe să zbiare şi cam aşa se aude acuma în atmosfera prezentă în loc să răsune oraşele şi satele de acele cîntece patriotice străvechi terminîndu-se cu serbări populare în aer liber unde clasele muncitoare înfrăţite cu intelectualii şi cu ţărănimea muncitoare să se bucure împreună de această victorie împotriva fascismului. Şi cînd colo cumătră dragă nu numa că nu se întîmplă aşa da fascismu înfloreşte pe zi ce trece atît împrejuru nostru cît şi în sufletele nevinovate a tineretului dezvăţat de etica muncii şi a întrecerii socialiste şi îndemnat să deie glas acestor mesaje reacţionare venite pe cărări oculte de cine ştie unde că nici securitatea nu-şi mai face datoria ca altădată ca să nu mai spun de miliţie sau gărzi patriotice desfiinţate intenţionat ca să facă loc la aceste porcării primejdioase. Şi cum să nu te doară sufletu cînd chiar în zilele noastre o fost trase pe marginea interesului public acele festivale de muzică populară cu cînturi şi jocuri de voie bună unde se aduna de bună voie poporu să se exprime liber şi cum să nu te doară sufletu iarăşi văzîndu-l pe domnu nostru preşedinte de judeţ care o fost uitîndu-se jalnic la aceşti netrebnici care schilodeşte simţirea patriotică a poporului cu asemenea scălîmbăieli da eu sînt încredinţată sigur că dînsu o reclamat această stare de fapt şi de drept direct la domnu nostru preşedinte comandant de ţară şi la alte foruri tutelare numa că vezi tu ce zile am ajuns în care acest Ponta după ce s-o prefăcut că coabitulizează civilizat cu dînsu i-o întors curu ca să mă exprim aşa iar acuma nici nu-i mai răspunde la telefon şi prin urmare ca consecinţă nu are cine să pună picioru-n prag la nici o nedreptate care se produce. Că pînă şi regele intitulat a ţiganilor o simţit treaba asta şi de durere în suflet i s-o oprit inima de această durere de nesuportat şi o decedat eroic şi atunci ce să mai spun de durerea naţiunii româneşti autohtone sau de durerea mea personală care am urcat de trei ori în săptămîna trecută dealul de la mănăstire în genunchi poate mă ascultă Cel de Sus şi se face odată şi odată rînduială în ţară. Drept pentru care închei aici şi te îmbrăţişez cu îndurerare.

Fiţi sociabili!