Cumătră dragă,

Cum ţi-am mai descris în scrisoarea de săptămîna trecută că datorită la popa Gîdilici şi la poziţia mea de mironosiţă la portiţă mi s-o liniştit neuronu din cap iacătă că aşa şi cum stăteam eu liniştită ca o sfîntă canonizată de influenţa lu Ştefan cel Mare şi Sfînt şi a domnului nostru preşedinte cel nou de judeţ dintr-o dată mi-o venit în amintire investiţiile care le-am făcut în lanul de porumb împreună cu Vasile şi cu Gheorghiţă a lu Adiasporiţei de la Milano şi mi s-o făcut aşa un dor de o nouă investiţie încît am început a striga şi a chiui ca nebuna o serie de strigături aflate prin colţurile memoriei mele strămoşeşti ceea ce la început o produs o stare de înfricoşare pe uliţă însă pe urmă s-o aşternut un fel de linişte dătătoare de prosperitate ca înaintea unei furtuni şi cu toţii ne-am aşteptat la o ploaie din cer cu cîrnaţi sau cu cefe de porc la grătar însă în loc de asta s-o abătut deodată peste sat o grindină cît ouăle de porumbel şi nişte pohoaie soră cu valurile mării Mediterane de ne-o distrus bruma de investiţii de pe ogoare şi ne-o spart acoperişurile ca să nu mai zic că ne-o podidit beciurile cu nămol iar eu acuma din cauza asta îţi scriu din podul şurii în timp ce mă uit pe sub streaşină după ajutoare că am auzit că în urma acestor evenimente soseşte de urgenţă primul ministru Ciocioloş de la guvernarea ţării împreună cu ministra lui geamănă de la poloneji ca să ne deie făină şi zahăr şi orez şi conserve ca despăgubire la aceste calamităţi şi pe urmă să discute despre securitatea Bucovinei în faţa vrăjmăşiei cu care sîntem ameninţaţi de pretutindeni. Că nu degeaba ţi-am scris eu de satanele care o invadat cetatea de scaune de la capitala noastră de judeţ imediat după plecarea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt de pe ziduri fapt care eu zic că s-o făcut o mare greşeală cînd s-o dat pe mîna satanelor acest spaţiu plin de memorie creştinească şi nu s-o lansat de la cea mai înaltă conducere a judeţului un festival de psalmuri religioase fiindcă degeaba s-o pus cursuri aeriene în fiecare zi pe aeroportul cu acelaşi nume cu Ştefan cel Mare dacă pelerinii însetaţi de asemenea psalmuri nu poate penetra de răul satanelor şi îşi ia lumea-n cap respectiv nu-i păcat să facă aceşti pelerini de pe toate meridianele turistice dus-întors şi să cheltuiască bani în zadar plîngînd pe la porţile orientului şi chemîndu-l cu deznădejde pe Ştefan cel Mare şi Sfînt să-l biruiască pe cel rău cu sabia sa neînfricată? Că pînă cînd vom mai fi noi nevoiţi să auzim aceste plînsete care sîntem şi noi sătui de plînsetele copiilor noştri uitaţi de investitori pe la bunici şi mătuşi şi care aşteaptă zi de zi ajutoare europene atît în agricultură cît şi în infrastructură fiind deja copleşiţi de infractori şi deci o infrastructură urgentă ar fi binevenită în aceste momente cînd corupţia năvăleşte de pretutindeni şi ne arată Europa cu degetul din cauza asta ca să nu mai vorbesc de halul în care ne-o adus porchemonii de pesedişti adica ne-o întîrziat cu patru ani bătuţi pe muchie de cuţit de-am ajuns unde-am ajuns cînd de fapt puteam să ajungem mult mai departe dacă se făcea autostrăzi şi se asfalta uliţele că acuma spune şi tu pe unde poate răzbate camioanele cu ajutoare de la Ciocioloş şi de la ministra lui geamănă de la poloneji dacă ne-o rupt pohoaiele-n două şi ne-o despărţit de prosperitatea promisă de domnu nostru preşedinte cel nou de judeţ? Însă o rază de speranţă tot se arată şi în aceste condiţii portocalii de vremuri grele fiindcă se transmite la aparatul de radio că în lipsa mijloacelor de transport cu camioane ajutoarele tot or să sosească la timp pe cale aeriană fiindcă noua conducere de la noi o adus nişte avioane cu piloţi pricepuţi în stare să facă acrobaţii peste Bucovina noastră respectiv să arunce din avioanele lor ajutoarele de făină şi de ulei şi de zahăr fix în ogrăzile noastre calamitate, însă tare mă tem că dacă nu s-or grăbi cu aceste acrobaţii o să rămînă ajutoarele împotmolite fiindcă investitorii şi-o cam terminat vacanţa şi după cum am aflat de la Vasile Adiasporiţei care m-o vizitat astă noapte în pod dînşii trebuie să ajungă înapoi de unde-o venit şi n-o să aibă cine să ni le bage-n cămară în lipsă de investitori. Drept pentru care închei amărîtă această scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu încordare.

 

Fiţi sociabili!