Cumătră dragă,

Am aşteptat ce-am aşteptat cu frica în sîn crezînd că nu mi se mai repară neuronu din cap în vecii vecilor şi mă temeam că iarăşi am să mă apuc să-ţi spun vrutele şi nevrutele care ţi le-am mai scris o dată sau de două ori şi să mă fac astfel de ruşinea Bucovinei tocmai acuma cînd s-o împînzit de turişti din deaspora care umblă de colo-colo ca furnicile-n muşuroi să investească pretutindeni şi-i atîta aglomeraţie peste tot că nu mai ştii încotro s-o apuci fiind şi o căldură soră cu seceta de poţi culege floricele de porumb direct de pe ogor fiind aşa ca un spectacol de artificii cînd pocneşte cocenii şi te umple de festivitate mai ceva ca grindina care şi dînsa se face nelipsită completînd în mod cultural peisajul ca un duş scoţian despre care am citit pe internet da care nu credeam că se poate întîmpla şi pe la noi. Şi precis ai să mă întrebi cu ce mi-am reparat neuronu din cap de nu mai face feste de uitare soră cu amnezeala iar eu am să-ţi spun că nu m-am dus la nici o farmacie şi la nici un doctor ci am stat cu capu cînd pe-o parte cînd pe alta şi pe urmă am stat cu capu cînd plecat înainte cînd plecat înapoi pînă cînd am auzit neuronu rostogolindu-se ca într-o găleată şi făcînd un sunet din ce în ce mai muzical ceea ce mi-o arătat că-s pe calea cea bună şi nu m-am oprit din treaba asta pînă cînd n-am auzit în cap un fel de muzică inconfundabilă cam ca o baladă a lui Ciprian Porumbescu şi atuncea mi-am zis că-s aproape vindecată la cap ceea ce însă nu m-am culcat pe-o ureche că boalele astea la neuron poate să se-ntoarcă şi-atuncea chiar ai pus-o de mămăligă în sensu că se poate încleia definitiv într-o partea a capului pe dinăuntru şi poţi rămîne neom pe toată viaţa Doamne fereşte. Aşa că am profitat de mai multe coincidenţe ivite pe la noi chiar după venirea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt la cetatea de scaune de la capitala de judeţ şi anume cîteva hramuri româneşti ortodoxe combinate cu un hram papistaş şi cu unul armenesc unde am avut prilejul să mă ating de mai multe icoane făcătoare de minuni care s-o plîns în zadar de-a lungu veacurilor cu lacrimi de sînge da care acuma-s uscate din cauza canicolei însă cel mai important tratament care l-am făcut la recomandarea lu popa Gîdilici o fost înconjuratul bisericilor cu pricina de cîte doisprezece ori în coate şi-n genunchi ceea ce eu nu prea eram antrenată decît cu aplecatul capului înainte şi înapoi sau în stînga şi-n dreapta dar însă pînă la urmă m-am dat cu lumea din marea de credincioşi venită la chemarea domnului nostru preşedinte cel nou de judeţ şi dintr-o dată m-am simţit vindecată pentru totdeauna şi încă mai întremată ca niciodată fiindcă acuma nu trebuie să mai clatin capu să aud neuronu cum se rostogoleşte prin cap de colo-colo ci ca printr-o minune cerească îl aud cum se zbenguieşte de unu singur chiar dacă stau împietrită ceea ce neapărat trebuie să declar la spovedanie fiindcă neam de neamu nostru n-o auzit o asemenea întîmplare ceea ce s-ar putea pînă la urmă să mă ducă chiar la canonizare fiindcă lumea de pe la noi din sat duce lipsă de asemenea persoane canonizate şi pleacă de nebune prin diferite colţuri ale lumii să se întîlnească cu ele cînd de fapt s-ar putea face chiar pe raza localităţii noastre un loc de pelerinaj iar eu să stau ca o rapsoadă pe prag şi să-i binecuvîntez şi să-i vindec de boale şi de supărări ca să nu mai zic de faptu că cînd se apucă neuronu să cînte în cap diferite şlagăre bucovinene să vină compozitorii la mine să se inspire şi să culeagă folclor autentic care pe urmă să le urce pe scenă şi să încingă horele cu diferite prilejuri. Şi cu ocazia asta să se mai termine cu cîntecele sataniste care o invadat şanţurile cetăţii de scaune de la capitala de judeţ unde nişte draci mascaţi o profitat de plecarea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt şi s-o insinuat pentru a se deda la măscări şi la gesturi de toată ruşinea otrăvind mintea nevinovată a tineretului şi zăpăcindu-le neuronii din cap ceea ce pe urmă greu se mai vindecă conform cu exemplul personal care ţi l-am dat. Drept pentru care închei de nevoie prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu trepidare.

 

Fiţi sociabili!