Cumătră dragă,

Ce e val ca valu trece cum zice o vorbă din poporu nostru românesc şi încep prezenta scrisoare cu această zicere deoarece prima şi prima dată este vorba de valurile de canicolă şi de răcoreală care o trecut unu după altu iar acuma s-o instaurat un climat de ploaie de toamnă însă cine ştie ce mai urmează în această turbată furtună a evenimentelor. A doilea val despre care vine vorba în continuare se referă la valul de refugiaţi imigranţi porniţi ca lăcustele să cotropească Uniunea Europeană şi mă întorc la ce spunea bunicii noştri pe vremuri că va să vină vremea înainte de sfîrşitu lumii cînd rasele galbene şi rasele cu ochii oblici are să pornească un război de holocaust mai ceva ca războiu de la Hiroşima unde o pierit atîta amar de omenire dar acest război atomic nu-i nimica faţă de ce-o să fie în continuare şi iacătă că noi apucăm să trăim vremurile descrise de aceşti bunici înţelepţi din care rezultă că nu-i departe nici sfîrşitu lumii dar ceea ce-i mai grav este că poate să se întîmple mai întîi şi mai întîi chiar sfîrşitu Uniunii Europene ceea ce ar însemna întoarcerea noastră în epocile demult apuse dar mai grav ca toate este că va trebui să returnăm înapoi toate fondurile europene ceea ce la noi în sat nu mai există fiind dispărute din cauza corupţiei şi deci nu vom avea pe unde scoate cămaşa şi vom înfunda puşcăriile. A treilea val despre care am să mă refer în continuare este valul de tineret care se îndreaptă zilele astea spre porţile şcolilor numa de n-ar fi pe degeaba toate aceste osteneli intelectuale deoarece încet încet eu văd cum ne îndreptăm spre o criză şi deşi domnu nostru Victor Viorel dragul de el tot se străduieşte să colecţioneze bani la buget din taxele şi impozitele aferente şi din codu fiscal intrat în vigoare tare mă tem că iarăşi nu o să avem pe unde scoate cămaşa dacă ni se impune cotele obligatorii de refugiere a acestor popoare păgîne care unele fuge din calea războaielor dar cele mai multe fuge din calea sărăciei aici fiind o problemă spinoasă la mijloc din cauza luxului la care visează pe nedrept aceste popoare iar aicea-i de vină în primu şi în primu rînd nemţoaica Angela dînsa încurajînd în ţara ei acest lux cu care noi nu sîntem învăţaţi şi la care n-am jinduit niciodată dar iată că aceste popoare migratoare ca să le spun pe numele lor adevărat ne afectează şi pe noi în subsidiar prin pretenţiile scoase la iveală cu acest prilej. Şi tare mă tem că în viitoru foarte apropiat o să ne confruntăm şi noi cu aceste pretenţii neavenite în timp ce fraţii noştri de peste Prut se luptă şi ei cu un nivel de sărăcie frate cu poporu nostru însă măcar ei manifestează în corturi şi vrea să dărîme orînduirea de la ei din ţară şi asta în condiţiile în care nu le bagă nimeni pe gît aceste cote obligatorii de emigrare şi deci nu m-ar mira să ne trezim peste noapte cu un alt val de refugieri dinspre fraţii noştri drept care eu mă întreb ce-i mai bine şi mai bine să primim adica cote de refugiaţi păgîni şi negricioşi la faţă ori să-i primim mai degrabă pe fraţii noştri sub formă de cote voluntare aşa cum bine spunea domnul Victor Viorel dragul de el la o recentă intervenţie pe calea undelor sonore la radio. Că dacă şi şefu nostru de post este depăşit de situaţia actuală ce să mai spun de omul de rînd de pe raza localităţii noastre prins cu tot felul de treburi gospodăreşti ca după o secetă prelungită respectiv strînsu barabulelor sau pusu murăturilor sau îngrăşatu porcului cu alte cuvinte spunînd printre rînduri că viaţa noastră nu se compară decît foarte puţin cu viaţa refugiaţilor care nu are aceste griji decît să primească pomană în numele democraţiei şi să tot migreze de pe un continent pe altu ca pe vremea lu Burebista. Că dacă mai ţine mult această stare de fapte nu-i mare lucru să mă refugiez şi eu pe undeva printr-o ţară luxoasă şi să las de izbelişte această mică Elveţie în care-mi desfăşor activitatea. Drept pentru care închei cu amărăciune această scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu derutare.

Fiţi sociabili!