Cumătră dragă,

Azi m-am trezit dimineaţă buşită de plîns de mi se scutura cămeşa de noapte pe mine şi toată ziua m-o ţinut în sughiţuri ca pe vremea cînd m-o lăsat Mihăiţă a lu Gărgăune pentru una de la oraş cu tocuri la pantofi şi cu nasu pe sus şi toată starea asta a mea o renăscut în mine un sentiment matern de nedescris care nu doresc nici la duşmanii mei politici şi sociali. Căci mi-am amintit din prima clipă cînd am deschis ochii cum se sărbătoreşte de fiecare dată la această dată ziua internaţională a copilului şi mi-am adus aminte de cînd eram copilă de grădiniţă şi de şcoală cum participam la serbări cu fondiţe în păr şi cu diplome de merit în mînă recitînd poezii de-ale copilăriei şi primind daruri de la tovarăşa învăţătoare ceea ce iată că m-o cuprins această înduioşare soră cu întristarea. Drept pentru care m-am îmbrăcat în haine de vară vaporoase şi am ieşit la căminul cultural să mă bucur de priveliştea copilăriei de la noi din sat organizată sub auspiciile democraţiei unde am asistat la un program artistic intitulat „Copilărie, dragă copilărie” cu flori de măr la pălărie gîndindu-mă la toate aspectele trecute prezente şi viitoare din viaţa mea începînd cu epoca de aur şi terminînd cu epoca acestui Claps de la conducerea ţării care habar n-are de sentimente copilăreşti şi se poartă ca un vînzător de copii autohtoni nefiind în stare să dea naştere la un exemplu personal în această privinţă. Şi zicîndu-ţi astea nu mă pot abţine să nu-l laud în acelaşi context pe domnu nostru Victor Viorel dragul de el fiindcă o introdus de urgenţă dublarea alocaţiilor pentru copii şi o dublat astfel speranţa de viaţă a familiilor ca celule a societăţii noastre făurind astfel un viitor mai bun şi mai luminos pentru anii ce vor urma. Iar în aceste împrejurări nu mă pot abţine să nu-ţi prezint o expoziţie care o avut loc la căminu cultural unde s-o expus toţi micuţii Picasoi de la noi din comună fără deosebire de apartenenţă şi unde prin tablourile prezentate mi-am dat seama de potenţialul cultural aflat în plină desfăşurare chiar de către aceşti copii printre care se află şi urmaşii lăsaţi în ţară a deasporei noastre autohtone plecate la muncă în străinătate dar care ţine legătura cu cei de acasă prin internet şi prin tablete de tot felu ca să nu mai spun de telefoanele mobile în care se descarcă zi de zi lacrimile de dor a părinţilor şi copiilor şi dă sens acestei existenţe dureroase dar frumoase a tinerei generaţii. Însă îmi dau seama ce primejdii apasă asupra acestei generaţii cînd mă gîndesc la situaţia internaţională apăsătoare prin care se provoacă un nou război rece între naţiunile lumii incluzînd aici Rusia şi America şi nu mă pot abţine să nu mă întreb ce-o să se întîmple cu anotimpurile noastre cînd şi-aşa avem şase luni de iarnă pline de zăpezi şi de nămeţi înfruntaţi de tineretu şcolar în drum spre examenele vieţii de zi cu zi şi încotro se va îndrepta educaţia acestui tineret dacă vine peste noi din greşeală acest război foarte rece care se prefigurează şi cum o să degere de frig aceşti micuţi Picasoi ca să nu mai vorbesc de mulţimea de micuţi Rembranzi şi Betoveni care umblă cu ghiozdanele în spate înfruntînd vicisitudinile democraţiei noastre în timp ce liberaliştii în frunte cu acest Claps şi cu madam Ghiorghiu Dej îşi vede numai de corupţia lor deşănţată şi ne defrişează ţara pas cu pas pînă cînd o s-o transforme în deşert şi o s-o vîndă la ţările arabe sub formă de deşert. Iată deci care este motivul acestei podidiri de plîns în lacrimi amare ce se izbeşte de indiferenţa vînzătorilor de ţară ajunşi să ne conducă la pierzanie dovedindu-se în sfîrşit pentru ce o vrut să-şi ieie ţara înapoi şi pe noi să ne lase cu gurile căscate de foame şi de disperare. Drept pentru care închei înlăcrimată prezenta scrisoare şi pînă săptămîna viitoare te îmbrăţişez cu cutremurare.

Fiţi sociabili!