Cum sînt românii (și de ce sînt astfel?) (I)

Motto. „Românii sînt eroi, dar cu deosebire cînd sînt în grup. În front, la război, la revoltă, curajul românului nu are pereche… Dar românul izolat este blînd ca mielul. Cînd îi bate cineva din picior, el tace. Capul plecat, sabia nu-l taie”. (Constantin Rădulescu-Motru, 1937).

Acum aproape un deceniu, un studiu al „Result Development” releva calităţile, limitările şi lipsurile românului. Vom constata – pornind de la temeinica analiză publicată la acea vreme de Corina Anghel (care a consemnat și interesante comentarii ale universitarilor Adrian Cioroianu și Dumitru Borțun, acesta din urmă fiindu-mi profesor și îndrumător la revista universității brașovene) – că firea românului nu s-a schimbat prea mult în ultimii zece ani. Dimpotrivă aș zice: spiritul de familie, independenţa şi inteligenţa sînt tot mai umbrite de dorinţa de putere şi de laudă, de tendinţa spre bîrfe, parvenire şi trădare. Și de o sporită, în ultimii ani, divizare, acea „dihonie” socială despre care vorbeau vechii cronicari.

În 2006 – vă amintiți? – TVR a organizat un amplu sondaj pentru stabilirea unui top al Marilor Români. Cele 370.000 de voturi au desemnat 100 de personalităţi, primii zece fiind Ştefan cel Mare, Carol I, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Richard Wurmbrand (pastorul catolic martir al închisorilor comuniste; a fost o plăcută surpriză pentru mine!), Ion Antonescu, Mircea Eliade, Alexandru I. Cuza, Constantin Brâncuşi şi Nadia Comăneci. Ce spune acest clasament despre setul de valori ale românilor? Că, înainte de orice, ne mîndrim cu conducătorii noştri apărători de ţară, cu valorile artistice şi spirituale. Diferenţierile şi paradoxurile vin abia în eşalonul secund, în care Mirel Rădoi (fotbalist azi uitat) e pe poziţia 21, devansîndu-i, în ordine, pe Titulescu, Regele Ferdinand I, Regele Mihai I şi Decebal. Deși aflat într-o poziţie de top în sondaje la vremea aceea, Traian Băsescu ocupa, în 2006, abia locul 27, cu Gigi Becali pe 13 şi un Gregorian Bivolaru pe 20!

Care sînt mecanismele psihologice şi sociologice, coordonatele istorice pe care s-au născut şi se impun în conştiinţa publică personalităţile marcante ale naţiei române ca parte a brand-ului de ţară?

Adrian Cioroianu: „Eu cred că brandurile acestea ce ţin de personalităţi se construiesc într-o manieră total diferită de cele comerciale. De 20 de ani, noi nu mai predăm în şcoală modele. Iar la nivel de societate, ideea de model a fost înlocuită cu aceea de vedetă. Şi asta face să ne trezim în sondaje cu Gigi Becali între Vlad Ţepeş şi Henri Coandă. Admit ideea că în comunism s-a vorbit excesiv de mult despre modele, dar acum nu se mai vorbeşte deloc. Ba chiar se face confuzie între reputaţie şi popularitate. De ce Ştefan cel Mare şi nu Mihai Viteazul pe primul loc? Poziţia lui Ştefan cel Mare în conştiinţa românilor se datorează în principal Bisericii, fiind adesea invocat ca unul dintre părinţii ortodoxiei româneşti, măcar prin numărul mare de biserici construite. Or, asta îi aduce o notorietate în Moldova, la el « acasă », pe care Mihai Viteazul n-o are în Oltenia lui. Ştefan cel Mare este sanctificat la propriu în inima multor moldoveni înainte de a fi sanctificat de Biserică. Din acest punct de vedere cred că un brand cu şanse mari în viitor este Ceauşescu, pentru că este foarte prezent în discursul public. (…) Apoi, nouă trebuie să ne treacă pasiunea asta de a ne vorbi de rău. Vorbim despre România ca despre o femeie pe care o vezi pe stradă, prost îmbrăcată. România e un puzzle, alcătuit din noi toţi, nu pot fi eu bun dacă toţi ceilalţi sînt canalii. Dacă îi vorbesc pe toţi de rău, ce valoare mai am eu? Suferinţa mea cea mare e jena cu care românii îşi prezintă paşaportul. Avem noroc, totuşi, că am stat mereu cu faţa către Occident şi cît timp le-am copiat modelele am făcut paşi mari înainte. De-asta am şi avut o eurofilie absolută, nu s-a opus nimeni aderării la UE. Credeţi că am intrat în NATO ca să trimitem soldaţi în Afganistan? Nu! Noi am vrut să facem parte dintr-un club. Cum spune Ţoiu într-un roman: « Românii sînt europeni prost plasaţi (geografic – n.r.) ». Noi nu ne simţim bine în zona noastră, vrem mai la vest. Şi pentru că nu ne putem « muta » iată că vine vestul spre noi. Problema noastră e că sîntem foarte individualişti, de-asta nici nu reuşim să facem echipă. Ne lipseşte solidaritatea… Deşi sîntem ospitalieri. Doar că sîntem ospitalieri cu cel de la care aşteptăm ceva, am putea cîștiga ceva … Nu sîntem un popor de samariteni. Să nu se supere nici unul, nici altul, dar într-un fel primim un italian şi în altul un pakistanez. Sîntem individualişti ca şi italienii, grecii, portughezii. Nici ei nu fac echipe. În schimb, nemţii fac echipe admirabile”.

Cezar STRATON

Fiţi sociabili!