Cum se aseamănă rataţii

Între competiţiile majore la nivel de echipe reprezentative, adică olimpiade, campionate mondiale şi europene, echipa de handbal feminin numită România se tot pregăteşte să aducă acasă unul dintre aceste trofee. Asemănarea este flagrantă cu echipa de fotbal Dinamo Bucureşti, care de vreo 18 – 20 de ani se toooot pregăteşte de Liga Campionilor. Nici nu mai sînt sigur dacă nu o face de pe vremea cînd se numea Cupa Campionilor! Există şi o deosebire majoră: la Dinamo, deşi evoluează şi o armată de fotbalişti străini, Liga Campionilor este o fata morgana, adică de la o etapă de campionat la alta se tot îndepărtează, în timp ce la echipa de handbal feminin obiectivul pare, între competiţii, perfect tangibil. Ce strică planurile este tocmai faptul că în echipa asta nu e voie să foloseşti şi jucătoare străine. Dacă s-ar putea, atunci sigur România ar surclasa Norvegia, Rusia, Ungaria, Franţa şi oricare alte supraputeri. Aşa cum face în Champions’ League CSM Bucureşti, unde în teren românce sînt cam… una, Neagu, arareori şi o a doua. Ele, celelalte reprezentative, dacă ar avea voie să… invers, adică să introducă în echipe şi cîte una-două românce, s-ar transforma, sînt sigur, în găinile care deocamdată se numesc România. Bizar mi se pare că echipa asta a plecat la luptă gata bătută, încă de acasă fetele zicînd că ar fi mare chestie dacă s-ar clasa între primele opt! S-au clasat cam între 9 şi 16, ceea ce e cam acelaşi rahat, pardon, ratat. Moţul la ratat este… dublu, alcătuit din selecţionerul spaniol şi preş.-ul român al FRH, numitul Dedu, care nu numai că nu se dau duşi, dar ameninţă cu contracte pîn’ la Olimpiada din 2020, cînd, e clar, mergem să aducem aurul!!! Cumva ca Burleanu şi neamţu’ de la fotbal. Vedeţi ce mult seamănă rataţii între ei?

 

 

Fiţi sociabili!