Cum e „Hai sictir!” pe grecește?

Nu trebuie mare știință de carte pentru a-ți da seama că „sictir” (precum și sintagma din titlu, care îl include) e o vorbă urîtă, evident de origine turcească, echivalentul aproape perfect al celei mai tari și mai comune înjurături din limba română. Probabil că importul s-a produs în vremuri străvechi, probabil cam pe cînd intrau în limbă (și-n obiceiuri!) și alte alea, precum ciubuc, peșcheș etc. Deși ne aflăm la oarecare distanță de Turcia, cuvîntul a străbătut-o în pas vioi și s-a înrădăcinat fără emoție.

N-am habar dacă și alte țări și popoare l-au adoptat, dar mă gîndesc că Grecia, care chiar se învecinează cu Turcia, o fi preluat la rîndul ei vorba asta simțită. Poate încă și mai repede și mai adînc s-o fi împămîntenit în Cipru, teritoriu pe care turcii și grecii îl împart de ceva vreme, ba din cînd în cînd se mai iau și la bătaie pentru supremație în zonă. Probabil că atunci cînd conflictul degenerează în război de-a dreptul, pretextul este vreun „Hai sictir!” spus mai apăsat decît în alte ocazii.

Hai că am bătut cîmpii destul. Cred însă că știți unde bat: la plecarea abruptă a lui Răzvan Lucescu de la PAOK, cam la o lună după ce își făcuseră declarații de dragoste el și clubul, el și patronul, el și suporterii, el și jucătorii. Și toți ăilalți între ei, în toate sensurile. Pistolarul se dădea fericit nevoie-mare și-i promitea lui Răzvan de toate, mai puțin bani cît i se cuveneau și jucători cu care să atace Europa.

Ce mama dracului s-o fi petrecut acolo e puțin probabil să aflăm vreodată, fiindcă Răzvan e chiar mai tăcut decît ta’su, care absolut niciodată n-a dat nimic din casă, indiferent unde antrena și pe cît. De un lucru însă sînt absolut sigur: că măcar un „Hai sictir!” le-o fi zis. Chestia nasoală e alta: că eu deja am pornit numărătoarea inversă pînă la momentul în care Răzvan va fi nevoit să bage un „Hai sictir!” și pe arăbește, că doar nu credeți că Grecia deține monopol pe jigodiile din fotbal…

 

Fiţi sociabili!