Cum adică statul?

Acum vreo două săptămîni, într-una din serile în care la televiziunile de sport nu erau cine știe ce subiecte de mare anvergură, am rămas uimit să-l revăd pe domnul Dumitru Dragomir, mai cunoscut sub numele de scenă Nea Mitică, ba încă și mai cunoscut după porecla pe care categoric nu mai e nevoie să o disecăm nici măcar pentru cei mai tineri cititori: (Don) Corleone. Mitică este nu doar verde ca mai toți foștii milițieni, ci și liber în mod absolut inexplicabil. Ceea ce e cu adevărat remarcabil e că Mitică, fost Președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal din România (chiar dacă nu vă vine să credeți, avem așa o instituție!) de la inventarea acesteia și pînă la predarea ștafetei jafurilor către numitul Gino Iorgulescu (dacă n-ar fi fost oribilul accident, așa-i că pe mulți dintre dv. i-ar fi surprins la culme să afle că Gino, mai mut chiar decît lebedele, e deja de cîțiva ani preș. la LPF?), spune lucruri pertinente și de-a dreptul remarcabile, prin comparație cu papagalii care au urmat la conducere infractorilor, atît la LPF, cît și la FRF. Don Corleone are, însă, și o percepție ușor deformată asupra vremurilor pe care le trăim, soluția pe care el o propune pentru revigorarea pe termen lung a fotbalului românesc fiind aceea a școlilor de fotbal susținute financiar de… statul român! Asta, zice Mitică, deoarece Gică Hagi și alții ca el nu mai dovedesc cu cheltuielile. Produc ei ce produc, dar cînd trag linia, ies pe minus.

Mă simt obligat la cîteva comentarii. Mai întîi, că admir munca lui Hagi tot atît cît l-am admirat ca fotbalist. Însă ceea ce face el acolo este strict treaba domniei sale. E o afacere, înainte de a fi un club de fotbal. Iar dacă nu mai dovedește, declară faliment și închide taraba. Ei, chestia asta nu o poate pricepe Mitică, cred că din cauză că pe cînd era el preș. la clubul lui Ceaușescu, pe lîngă că bătea cu cît era nevoie, cu 10-0, cu 18-0, cu 23-0, dacă era nevoie să facă un centru de juniori, cerea de la stat. Și veneau cîți juniori era nevoie, cu ce finanțare era nevoie, chiar toți din țară dacă era nevoie. Numai că, lucru’ dracului, între timp Ceaușescu s-a cărat, iar Mitică, prins cu diverse, n-a aflat încă.

Fiţi sociabili!