Cum adică antrenor!?

În principiu, pentru a fi antrenor foarte bun, în indiferent ce sport, trebuie să fi practicat acel sport. Iar cu cît ai făcut-o la un nivel mai ridicat, cu atît mai competent ar trebui să fii ca antrenor. Există nenumărate dovezi în acest sens, începînd cu Zinedine Zidane, ale cărui performanțe la cîrma lui Real Madrid (de trei ori consecutiv cîștigător al Champions’ League!) sînt absolut formidabile și probabil imposibil de egalat vreodată. Și nu-l uitați nici pe Beckenbauer, care a cîștigat Cupa Campionilor cu Bayern ca fotbalist, tot de trei ori la rînd, dar și Campionatul Mondial, atît ca jucător, cît și ca antrenor!

Se poate însă și altfel, adică să nu fi fost mare jucător, dar ca antrenor să fi reușit tot ceea ce-și poate dori cineva aflat în această postură. Aici, exemplul cel mai bun este numitul Jose Mourinho, un fost fotbalist mediocru, însă considerat unul din cei mai buni antrenori de pe planetă.

Sigur că și în meseria asta, ca de altfel în oricare alta, există destui escroci, destui farsori, destui Păcălici, care și-au creat din te miri ce o aură de competență, reușind, pe termene mai lungi sau mai scurte, să păcălească sportivi sau echipe întregi. Tot fotbalul este exemplul cel mai la îndemînă, iar ca să nu mă duc prea departe în timp și spațiu, să vă spun doar un nume: Dică, despre a cărui competență n-aș putea comenta altfel decît lăsînd un mare spațiu alb!

Mi se părea că sînt totuși sporturi în care farsorii n-au loc, primul fiind tenisul, în care am văzut nu doar ce minuni poate face un Darren Cahill, ci și un Andrei Pavel ori un Ljubicic, antrenorul lui Federer. Ei bine, nu! Se poate da țeapă și aici. Cu o condiție: să fii român! Ba și cu o a doua: să te cheme Adrian Marcu. Iar ca bonus, iată-i și „performanțele”: cel mai bun loc ocupat în carieră – 196! Cea mai mare realizare: a cîștigat un turneu challenger la Sofia, la dublu, alături de Segărceanu. E antrenorul actual al Irinei Begu. Realizări? Păi, săptămîna trecută, la Hobart, cînd Irina o conducea pe Schmiedlova cu 5 – 4, după ce avusese chiar 5 – 3, l-a chemat pe neisprăvit. Ăsta i-a zis cam așa: „Hai că-i bine, răspunde-i agresiv, ține-o tot așa, dă-i returul tare, servește exact, bate 5, baftă!”. Urmarea? O știți: Begu a pierdut setul cu 5 – 7. În următorul a avut tot 5 – 3, l-a chemat pe tăntălău, ăsta i-a zis exact la fel, setul s-a terminat tot 5 – 7! Prin comparație, sfaturile lui Halagian, ăla cu „focu’ la ei!” și cu „ai, n-ai mingea, tragi la poartă!” erau chiar competente.

Fiţi sociabili!