Cu procurorul Lazăr la psihiatru

Circul continuă. Numai că în loc de femeia cu barbă avem femeia învelită cu o perdea CFR pe post de rochie, în loc de înghiţitorul de săbii avem bolboristorul degrabă vărsătoriu de vorbe deşucheate, iar în loc de scuipătorul de flăcări avem pe maşina de vărsat lacrimi şi de debitat prostii. Dacă pînă să iasă ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, şi să spună că bolovănosul Augustin Lazăr a făcut tot felul de nefăcute şi trebuie să plece, acesta era prea plin de el şi de o aroganţă peste cea permisă de Codul Penal, după anunţul domnului Toader, domnului Lazăr au început să-i curgă lacrimi şi să folosească nişte construcţii lingvistice de s-au oprit din căutat în tomberoane toate pisicile vagaboande din zona Parchetului General şi s-au apucat să stea în coadă.

Iată ce-a zis la finalul conferinţei de presă plîngăciosul Augustin Lazăr: „Vă rog să-mi scuzaţi starea emoţională, dar nu mi-e indiferent la ceea ce vă spun eu în acest moment şi mă simt într-un moment special nu numai al carierei mele, ci într-un moment special al României. Iar făclia despre care cineva a susţinut în deşert că nu este tocmai aşa cum trebuie o să aibă surpriza să o vadă circulînd de la vechea generaţie la noua generaţie şi vom avea mereu magistraţi independenţi ca stare de spirit, nu trebuie să fie tot aceiaşi, că mandatele uzează, dar vor transmite făclia demnităţii şi independenței magistraturii spre generaţiile următoare. Şi aşa să ne ajute Dumnezeu, precum am jurat noi cînd am intrat în magistratură”.

Ar fi trebuit ca lacrimile lui Augustin Lazăr să fie adunate într-un borcănel şi duse la un laborator de analize pentru a se vedea dacă acestea nu s-au amestecat în drumul lor către ochi cu particulele de „Lacrima lui Ovidiu” sau de ţuică de Alba care ar fi putut circula prin venele procurorului general. Cît priveşte textul smiorcăitorului, acesta ar trebui studiat la orele de română de clasa a V-a, pentru a se distra şi elevii un pic între două comentarii la texte inteligibile.

Totuşi, în ţara asta poate fi procuror oricine a terminat o facultate de drept? Adică, pentru a fi procuror nu trebuie să treci un test psihologic cît de cît serios? Cum poate fi procuror unul care se smiorcăie şi debitează asemenea prostii? Şi încă procuror general? Cum să-l laşi pe unul ca domnul Lazăr să conducă o anchetă? În primul rînd că acuzatul nu ar înţelege ce vrea procurorul de la el, iar în al doilea rînd cînd ar vedea că acesta începe să lăcrimeze ca un copil care s-a pierdut de părinţi la piaţă l-ar buşi rîsul şi ar crede că nu a fost invitat la o anchetă, ci la camera ascunsă.

După apariţia publică atît de penibilă a lui Augustin Lazăr trebuie neapărat ca procurorii să treacă şi un examen psihologic pentru a putea profesa. Acum, la final, ridică-te, Lazăre, şi umblă! Umblă încetişor către casă.   

Fiţi sociabili!