Cu o uniformă nu se face şcoală

Ajunsesem deja la liceu cînd s-a schimbat singurul sistem de învăţămînt pe care-l cunoscusem, acela care presupunea uniformă obligatorie. A fost o bucurie, renunţarea la uniformă fiind percepută pentru acea vîrstă ca una dintre victoriile momentului. Altele erau chestiunile importante ce-ar fi trebuit să se modifice în învăţămînt după 1989, dar pentru că, de fapt, nu ni se explicase şi nu înţelesesem niciodată de ce-ar fi bună uniforma, am ales schimbarea cea mai la-ndemînă, cel mai uşor de făcut şi am crezut că totul va fi altfel, evident, mai bine. Au trecut ani şi odată cu ei sistemul de învăţămînt s-a deteriorat dramatic în încercările nereuşite şi fără de sfîrşit de reformare. De fapt, acelaşi tip de schimbare fără fond. Niciodată nu s-au înţeles corect motivaţiile, aşa că eşecul era inerent. Constanta ultimilor 25 de ani în domeniul educaţiei a fost faptul că nici unul dintre reformatori n-a ţinut cont de beneficiar, adică de elev. În ultima vreme se vehiculează ideea reintroducerii uniformelor în şcoli. Obligatoriu. Logica şi bunul simţ impun şi o motivaţie pentru o astfel de decizie, o motivaţie care să aducă elevului un plus de valoare. Iniţiatorii acestui proiect, respectiv un grup de deputaţi PSD, au şi explicat propunerea, dar nu vă gîndiţi că din punctul lor de vedere elevul ar avea ceva de cîştigat. Deloc surprinzător, motivaţia lor nu are nici o legătură cu identitatea unităţii de învăţămînt, cu mîndria de a fi parte a unei comunităţi, cu imaginea şi stima de sine. Nu ia nimeni în seamă astfel de baliverne, la noi, spun parlamentarii, elevii din învăţămîntul preşcolar şi preuniversitar de stat şi privat ar trebui să poarte uniforme pentru că acest lucru ar duce la prevenirea şi combaterea violenţei în şcoli. Cînd spun asta, au probabil în minte o uniformă pe modelul jucătorilor de hochei, cu pernuţe şi apărători. Şi mai cred deputaţii cu pricina că o uniformă ar impune o anumită disciplină, respect şi bun gust. Domnilor, aceste trei calităţi nu se impun, ci se cîştigă, nu cu uniforma, ci cu educaţia. Cireaşa de pe tort, însă, în ceea ce priveşte beneficiile purtării unei uniforme, în opinia aleşilor social-democraţi, este „menţinerea decenţei, evitîndu-se situaţiile în care fetiţele care poartă fuste scurte atrag privirile băieţilor din clasă sau din şcoală”. Acesta este nivelul la care parlamentarii noştri iau decizii, fac legi, conduc. Asta vor ei să facă pentru primenirea şcolii româneşti. Uniforma e bună, domnilor, dar din cu totul alte motive decît credeţi dumneavoastră. Iar faptul că vă gîndiţi la fetiţe şi la fustele lor scurte pe mine mă strînge în spate. Un psiholog, acolo, la Palatul Parlamentului, există? Uniforma e bună, domnilor, dar aşa cum nu s-a reformat învăţămîntul prin renunţarea la uniformă, nu se va schimba nimic esenţial nici prin reintroducerea ei.

 

Comentariu difuzat de Radio Top Suceava – 104 FM.

Fiţi sociabili!