Cristina David, medic primar oftalmolog

Cristina David, medic primar oftalmolog

S-a născut pe 11 octombrie 1963, la Iaşi, părinţii ei fiind economista Elena Ifrim şi juristul Dimitrie Ifrim. Medicul primar oftalmolog Cristina David conduce renumita clinică „Novaoptic”, care nu de mult, mai exact în perioada 11 – 17 martie, a marcat Săptămîna Mondială a Glaucomului măsurînd gratuit presiunea intraoculară.  

Jupânu’: Prima dată cînd ai fost întrebată ce vrei să te faci atunci cînd vei fi mare ce răspuns ai dat?

Cristina David: Încă de la vîrsta de 4-5 ani spuneam că vreau să mă fac doctoriţă si ascultam păpuşile cu micul stetoscop de plastic primit cadou. Aşa văzusem că face medicul nostru pediatru, doamna doctor Ecaterina Cazacu, la care eu şi sora mea mergeam cu plăcere şi fără nici un pic de frică. O iubeam şi o admiram pe doamna doctor Cazacu. Mai tîrziu, cînd am devenit studentă la medicină, o vizitam în vacanţele de vară la Spitalul Judeţean şi învăţam de la ea arta examinării copiilor cu blîndeţe, cu spirit ludic si cu profesionalism desăvîrşit. În şcoală am descoperit că îmi plac matematica, fizica şi chimia. Am învăţat într-o clasă de matematică-fizică a Liceului „Ştefan cel Mare”, avînd dascăli excepţionali. Îi păstrez în suflet cu admiraţie şi recunoştinţă pe domnul profesor Nicolae Lungu, la matematică, şi domnul profesor Costică Costan, la fizică. Sub îndrumarea lor, eu şi colegii mei ne pregăteam serios  pentru a face performanţă la facultăţi tehnice. La începutul clasei a XII-a am simţit că drumul meu este altul, în proiecţia mea de viitor văzîndu-mă în halat alb. Atunci am început să mă pregătesc temeinic pentru facultatea de medicină. M-au inspirat şi modele apropiate din familie, medici incredibil de pasionaţi şi dedicaţi acestei profesii.

De unde pasiunea pentru medicină, în general, şi pentru oftalmologie, în special?

Am avut în Facultatea de Medicină Iași profesori care m-au inspirat, modele pe care continui să le admir: profesorii Ion Hăulică, Gioconda Dobrescu, Ostin Mungiu, Petre Vancea, George Popa şi Gheorghe Scripcaru. Pasiunea pentru oftalmologie mi-a fost insuflata de profesorul Vancea şi, mai tîrziu, la Bucureşti, ca medic rezident, i-am cunoscut şi apreciat ca mentori pe profesorii Benone Cârstocea şi Mihai Pop şi pe îndrumătorul meu, doctorul Cristian Moraru. Toţi aceştia mi-au deschis orizontul către lumea fascinantă a redării vederii. M-a impresionat în anii 1992-1993 o misiune umanitară ORBIS, în care medici oftalmologi voluntari din SUA au realizat intervenţii chirurgicale foarte interesante şi performante, redînd vederea pacienţilor români. Am înţeles de timpuriu şi mi-am asumat cu luciditate misiunea mea: ocrotirea vederii. Aceasta a devenit o pasiune puternică şi călăuzitoare.

Medicii din ziua de astăzi sînt mai bine pregătiţi şi mai dedicaţi meseriei decît cei care au absolvit facultatea înainte de 1989, aşa cum este cazul tău?

Această întrebare îmi oferă un prilej foarte plăcut să apreciez meritele, perseverenţa şi eforturile studenţilor şi medicilor aflaţi la început de carieră. Îi admir foarte mult. La fel ca şi noi, ei descoperă un univers fascinant, iar această aventură a cunoaşterii omului din perspectiva medicală rămîne la fel de provocatoare şi pasionantă pentru toate  generaţiile de medici. Desigur, ne-am educat în paradigme diferite vizavi de accesul la informaţie şi tehnologie. Dar medicii sînt persoane pentru care educaţia şi perfecţionarea profesională reprezintă un proces continuu. Medicii maturi de astăzi nu au nici un complex în faţa tehnologiei, fiind alături de cei mai tineri în avangarda progresului medical şi a efortului de includere a tehnologiilor moderne în diagnosticul şi tratarea unei game tot mai largi de afecţiuni. Fiecare generaţie se bucură de oportunităţile ei, după cum are de depăşit obstacole şi dificultăţi diferite.

Un medic îşi poate face meseria aşa cum îşi doreşte în ţară sau, pentru a se realiza, trebuie neapărat să ia calea străinătăţii?

Sînt convinsă că medicii din ţările dezvoltate economic au marele avantaj în accesul la tehnologie şi echipamente performante, beneficiază de toată organizarea şi infrastructura medicală. De aceea, dezvoltarea lor profesională se face mai coerent şi mai consistent decît în Romania, dar  nimic nu se obţine fără efortul individual, ore de studiu, nopţi în gărzi, ani de cercetare. Eu am ales să îmi fac profesia în Romania, să-mi construiesc o carieră profesională în ţara mea, să înving provocările numeroase care s-au ivit pe parcurs. Pentru că am ales să lucrez în domeniul privat încă de acum 20 de ani. Pot să spun că fac parte dintre medicii care lucrează aşa cum îşi doresc, aici în România, cu pasiune, respect pentru pacient şi profesionalism, investind în dotări medicale moderne şi performante, şi confirmînd că „omul sfinţeşte locul”. Alături de mine se află o echipă dinamică de profesionişti: doctorii Ioana Poiată, Corina Lupaşcu, Angela Buznean, Daniela Drăgan, Mădălina Anton,   Cristina Tiron şi Cristian Postolache. Pregătirea şi experienţa lor profesională sînt amplificate de vocaţie, sensibilitate, atenţie şi grijă pentru pacienţi.

Care a fost cazul pe care l-ai avut şi care te-a impresionat cel mai mult?

Sînt momente în viaţa unui medic în care gravitatea unui caz şi situaţia de viaţă care derivă din ea te marchează pentru totdeauna. Astfel, mi s-a întîmplat în urmă cu 21 de ani, cînd, lucrînd în spital, am diagnosticat o afecţiune oculară gravă, ireversibilă, la doi copii gemeni în vîrstă de 7 luni. Am fost în situaţia de a-i explica mamei că cei doi micuţi au un prognostic vizual foarte rezervat. Am urmărit îndeaproape aceşti copii pe parcursul anilor. Unul dintre ei a avut nevoie de operaţie pentru dezlipire de retină, apoi operaţie pentru cataractă şi un tratament intens pentru glaucom secundar, ducînd o luptă continuă pentru salvarea unei părţi mici de vedere. Am sfătuit părinţii să-i înscrie într-o unitate şcolară specială, unde ei să poată dobîndi abilităţi noi de deplasare independentă şi de socializare. Au învăţat bine, iar unul dintre ei a fost premiat la Bucureşti de către ministrul Educaţiei pentru cîştigarea concursului naţional de istorie. Acum sînt doi tineri frumoşi de 21 de ani, care îşi construiesc viitorul. Unul e student în anul III la Facultatea de Istorie din Iaşi, visînd să devină profesor şi să ajute la rîndul său alţi copii. Celalalt finalizează la Bucureşti studiile de kinetoterapie. Continuă să mă  impresioneze deosebit de puternic efortul acestor copii de a face faţă şi de a depăşi imensele dificultăţi. Aceşti tineri reprezintă pentru noi toţi o puternică sursă de inspiraţie pentru perseverenţa şi curajul lor de a înfrunta situaţiile dificile din viaţă.  

Clinica pe care o conduci face şi acte caritabile?

De 20 de ani noi, echipa clinicii „Novaoptic”, ne-am asumat misiunea de a aduce lumină şi bucurie în ochii oamenilor, oferind diverse soluţii de corectare a vederii: medicale, optice sau chirurgicale. Şi am întîlnit foarte multe cazuri în care am înţeles că trebuie să ajutăm, fie oferind consultaţii gratuite, fie sponsorizînd ochelarii pentru persoane vîrstnice şi pentru copii din familii cu venituri mici, fie realizînd operaţii gratuite. Avem în atenţie familii în care mai mulţi copii au deficienţe vizuale grave (miopie forte, glaucom congenital operat, cataractă congenitală operată). Monitorizăm aceste afecţiuni pe parcursul mai multor ani, le oferim tratament şi ochelari noi gratuiţi de fiecare dată cînd au nevoie. Pe lîngă aceste acţiuni caritabile, sprijinim prin donaţii şi acţiuni de voluntariat clubul „Lions” Suceava, în care eu activez din 2004, club care oferă sprijin bătrînilor din cămine şi copiilor din familii cu greutăţi. Împreuna cu clubul „Lions” şi în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar derulăm an de an programul „Vedere clară, ochi sănătoşi” prin care depistăm activ, prin screening în grădinițe, afecţiuni vizuale la copiii preşcolari. Sînt sute de ore de voluntariat, dar ajutorul pe care îl putem oferi acestor copii ne motivează şi ne determină să continuăm an de an demersul nostru. Ne preocupăm de lumina ochilor, dar vrem să aprindem şi lumina minţii, şi lumina sufletului. Îmi stăruie în memorie un caz de acum cîţiva ani, cînd am primit un mesaj emoţionant din partea unei tinere de 20 de ani, studentă în Iaşi, fără tată, care îmi solicita ajutorul pentru mama ei. Îmi scria că mama ei singură, în stare depresivă, nu mai voia să trăiască pentru că nu mai vedea deloc şi nu putea să se descurce în gospodărie. Imediat am invitat-o  la consultaţie împreuna cu mama. Am întîlnit o persoană de 60 de ani, tristă, abătută, care avea o vedere foarte redusă la ambii ochi printr-o cataractă matură. Împreună cu colegii mei am decis că trebuie să o ajutăm, fără nici un cost, şi am propus tratamentul chirurgical. Operaţiile de cataractă s-au desfăşurat cu succes şi am văzut cu bucurie o transformare radicală. Din persoana tristă, care nu ne privea deloc, mama studentei noastre a devenit o persoană cu faţă luminoasă, care ne-a zîmbit şi îmbrățișat cu recunoştinţă. Aceste momente de emoţie profundă şi sinceră ne umplu sufletul de bucurie.

E adevărat că ochii care nu se văd se uită? Mai exact, e adevărat că ochii care nu se văd de către un medic oftalmolog se uită rău după un timp?

Deviza şi logoul nostru sînt „Novaoptic, pentru sănătatea ochilor tăi”. Vreau să pun un accent special pe acest mesaj, recomandînd cititorilor noştri să efectueze un examen oftalmologic anual, mai ales cînd au trecut de vîrsta de 50 de ani. Există afecţiuni oculare tăcute, fără simptome în stadiile iniţiale, cum sînt glaucomul şi retinopatia diabetică, dar care netratate pun serios în pericol vederea. Cea mai bună metodă de a preveni pierderea vederii este diagnosticarea precoce şi tratarea acestor boli înainte ca vederea să fie afectata. Pentru părinţi, subliniez importanţa unui control oftalmologic preventiv pentru copii în jurul vîrstei de 3 ani, la începerea anilor de grădiniţă. Fără să atragă atenţia prin semne evidente, putem întîlni la copii vedere slabă la unul din ochi (ochi leneş), dioptrii diferite ale ochilor sau deviaţii ale direcţiei privirii (strabism). La vîrstă mică, sistemul vizual se poate dezvolta armonios daca sînt depistate şi corectate la timp aceste probleme.

Care sînt în opinia ta primele trei mărci de ochelari ca frumuseţe şi ca rezistenţă?

Preferinţele mele se îndreaptă spre ramele Silhouette, RayBan şi Charmant, branduri care au fiecare o poveste unică de succes. Fondat în Austria în 1964, Silhouette a revoluționat domeniul ochelarilor, producînd cei mai ușori ochelari din lume, dar în același timp remarcabil de robuști, cu un design mereu actual, păstrînd spiritul contemporan. Modelul Ray Ban Aviator este cel mai emblematic stil din colecția Ray-Ban. Acesta reprezintă autenticitatea și toate valorile înscrise în ADN-ul mărcii. Ramele producătorului japonez Charmant, expert mondial în domeniul monturilor din titan, aparțin segmentului premium, fiind veritabile piese de colecție ce reflectă conceptul ochelarilor de înaltă calitate, iar pentru doamne ochelarii-bijuterie.

Jupânu’

Fiţi sociabili!