Cotul vorbitorului în gura privitorului

Vă rog să nu vă miraţi unde am să ajung după ce termin cu introducerea: la politică, fiindcă tot ce mişcă în ţara asta e politică, inclusiv numirea unui fost senator în fruntea Naţionalei. Dar e valabil şi invers: tot ce-i în politică e sport, din moment ce alegerile prezidenţiale au fost cotate la casele de pariuri sportive! Ba s-a găsit şi marele cîştigător, care cică ar fi obţinut vreo 15.000 de lei pariind pe Iohannis la o cotă de 4. Să-i fie de bine! Vorba-i: de unde a avut el vreo 4.000 de lei de pus pariul!? O fi fost vreun mentalist sau vreun blatist? N-o fi fost, totuşi, meciul trucat? Că parcă nu-ţi vine să rişti 40 de milioane într-un meci pe bune, nici dacă joacă Real cu Eibar! În sfîrşit, să-i lăsăm pe cei doi finalişti şi meciul lor mai degrabă lipsit de fair-play şi să ne ocupăm de galerii, care nici ele nu par tocmai pe treaba lor. Titlul de azi, băieţii ştiu, e o parafrazare a unui celebru şi mult utilizat text care putea fi lecturat cu precădere pe pereţii interiori ai cabinelor de W.C. şi mi-a fost readus în memorie de aprigele dezbateri pe tema coatelor în gură aplicate de domnii Mureşan şi Sînmărtean în conjuncturi diferite şi sancţionate, de asemenea, diferit. Unul chiar deloc, prilej de studii comparative. Eu, însă, am simţit că primesc coate-n gură, exact ca în titlu, privind la televizor prestaţiile celor din galeriile finaliştilor prezidenţiabili. Primul mi l-a aplicat domnul (şi el, cîndva, prezidenţiabil) Răzvan Ungureanu, cînd a ţinut un speech, presupus memorabil, în limba boanghenească, de era nevoie de subtitrare. Mare om, mare caracter, păcat că mi-a scos doi dinţi din placă. Alţi doi, tot dintr-un cot în gură, mi-a dizlocat şi alde Mazăre, ăl’ care şi-a amintit că mătuşă-sa e nemţoaică şi că el îi admiră pe nemţi „că sînt serioşi”!!! Să mori tu, bă, Păstaie că de aia-ţi plac ţie nemţălăii!? Fatal, însă, de-a dreptul era să-mi fie cotul primit în gură de la însuşi născutul talent şi mort speranţă Crin Antonescu, filmat cu ceva vreme în urmă zicînd „Ich bin ein Berliner!”. Domnul fiind istoric, deci pe deplin credibil, am priceput că am lacune serioase la capitolul despre migraţia popoarelor, în sensul că habar n-am avut că lipovenii beţivi, pe care eu îi ştiam doar pe la Pardina şi la Periprava, au invadat cîndva şi Berlinul! După aşa coate-n gură, zău că pînă şi ăla al lui Mureşan mi s-a părut o mîngîiere.

 

Fiţi sociabili!