Cota obligatorie

Preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, a declarat că, în privinţa primirii refugiaţilor, susţine în continuare ceea ce a spus iniţial şi el, şi preşedintele Klaus Iohannis, respectiv o cotă voluntară de preluare a refugiaţilor.

Deputatul Alexandru Băişanu a fost demis din funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene Suceava a fostului PNL. În urma demiterii din această funcţie, Alexandru Băişanu îşi pierde şi postul de copreşedinte al Organizaţiei Judeţene Suceava a noului PNL, rezultat în urma fuziunii cu PDL. Conducerea centrală a fostului PNL a decis şi dizolvarea Biroului Permanent Judeţean al fostului PNL Suceava şi numirea unui nou birou, cu 49 de membri. Noul lider al fostului PNL Suceava şi copreşedinte al actualului PNL, deputatul Dumitru Pardău, a mulţumit pentru încrederea acordată de conducerea centrală a partidului, subliniind că în noua sa funcţie îşi doreşte să aducă echilibru în activitatea liberalilor: „Îmi doresc să aduc echilibru în activitatea PNL, să ne implicăm mai mult în toate evenimente politice şi în activităţile noului PNL”. El a declarat că îşi doreşte să facă echipă cu cei din fostul PDL, obiectivul principal fiind cîştigarea alegerilor locale din judeţul Suceava de anul viitor, respectiv obţinerea a cît mai multe mandate de primar pentru PNL, precum şi majoritatea în Consiliul Judeţean Suceava.

 

Scena 1

 

(Costică îşi frunzăreşte amintirile din cap şi se uită galeş pe geam.)

Costică: Gata canicola! S-o terminat.

Crîşmarul: Şi ce? Ţi-o venit boii acasă?

Costică: O venit toamna cea bogată cu de toate-mbelşugată.

Crîşmarul: Îmbelşugată cu ce?

Costică: Cu de toate. N-ai fost atent?

Crîşmarul: De unde le scorneşti tu pe astea?

Costică: Din literatură, din poezie, din romantism.

Crîşmarul: Tu chiar n-ai toţi boii acasă!

Costică: Vrei să spui că nu-ţi place poezia?

Crîşmarul: Care poezie, pe seceta asta?

Costică: Poezia n-are treabă cu seceta.

Crîşmarul: Văd că nici tu n-ai treabă. De poezie îţi arde ţie acuma?

Costică: Tu chiar n-ai priceput.

Crîşmarul: Ce să pricep?

Costică: Că-i un moment special. O clipă de toamnă.

Crîşmarul: Şi ce-i cu asta?

Costică: Tu nu ai nostalgia primei zile de şcoală?

Crîşmarul: N-am nici o nostalgie. Eu am nostalgia zilei de mîine.

Costică: Prozaic mai eşti! Ce-i cu ziua de mîine?

Crîşmarul: Mîine sosesc refugiaţii.

Costică: De unde sosesc şi unde sosesc?

Crîşmarul: Peste tot, de peste tot, cap sec. Te-o bătut seceta-n cap?

Costică: Vin şi la noi?

Crîşmarul: Tu ce crezi? Crezi că sîntem scutiţi?

Costică: Ce să facă refugiaţii la noi?

Crîşmarul: Cum ce să facă? Să se refugieze!

Costică: De ce să se refugieze la noi?

Crîşmarul: Tu pe mine mă-ntrebi?

Costică: Mai bine mi-ai explica, să-nţeleg.

Crîşmarul: Ce să-nţelegi tu, care eşti cu poezia în cap?

Costică: Să înţeleg de unde vine, de ce vine şi de unde-o plecat.

Crîşmarul: Tu de statu islamic ai auzit?

Costică: Şi dacă n-am auzit, ce?

Crîşmarul: Eşti tufă la politica internaţională. De sirieni ştii ceva?

Costică: Şi dacă nu ştiu, ce?

Crîşmarul: Bine că ştii de toamna cea bogată!

Costică: Şi ce? Fiecare cu poezia lui! Te-am întrebat eu dacă ştii poezii de Topîrceanu?

Crîşmarul: Se spune Tăriceanu, nu Topîrceanu!

Costică: Recită-mi ceva de Tăriceanu, dacă eşti atîta de breaz!

Crîşmarul: N-am timp eu de prostii.

Costică: Vezi că te-am prins că eşti botă?

Crîşmarul: La ce-mi foloseşte mie să ştiu poezii de Tăriceanu?

Costică: Se zice Topîrceanu, berbecule! Şi mai ziceai că aştepţi refugiaţi!

Crîşmarul: Tu crezi că-s bucuros? Aşa crezi?

Costică: Apropo: cîţi refugiaţi vine?

Crîşmarul: Eu am zis doi, că atîta ne putem permite.

Costică: Şi dacă vine mai mulţi?

Crîşmarul: Nu se există mai mulţi, că nu facem faţă.

Costică: Şi cum nimeresc ei drept la noi?

Crîşmarul: L-am trimis pe Ionică să-i aducă.

Costică: Ei ce-o să facă la noi?

Crîşmarul: O să se integreze în civilizaţia noastră, să-i punem la muncă.

Costică: Bine zici. Da ştii ce?

Crîşmarul: Ce?

Costică: Nu există civilizaţie fără cultură. Ce cultură le oferi tu?

Crîşmarul: De asta nu mai pot eu! N-ai decît să le spui tu poezii de Tăriceanu.

Costică: Topîrceanu, nu Tăriceanu.

Crîşmarul: Cum zici tu, numa cîntece populare să nu-i înveţi.

Costică: De ce să nu-i învăţ cîntece populare?

Crîşmarul: Că scapă la festivaluri şi nu-i mai prinzi pe la muncă.

 

Scena 2

 

(Ionică îşi freacă palmele de satisfacţie.)

Ionică: I-am adus. Unde-i crîşmaru să-i înregistreze?

Costică: Cîţi ai adus?

Ionică: Patru de toţi.

Costică: Parcă crîşmaru zicea că-s numa doi mari şi laţi.

Ionică: Asta-i cota voluntară stabilită de el.

Costică: Trebuia să te încadrezi.

Ionică: În cota voluntară m-am încadrat, da mi-o băgat pe gît şi o cotă obligatorie.

Costică: Doi şi doi? Patru adica?

Ionică: Doi şi două. Doi obligatorii şi două voluntare.

Costică: Două refugiate? De unde le-ai scos?

Ionică: Le-am ales pe sprînceană. Nu-ţi vine să crezi!

Costică: Ce să cred?

Ionică: Cum se-nvîrte la bară, cum dă din buric.

Costică: Ce-o să facem noi la crîşmă cu ele?

Ionică: Le punem la treabă din prima.

Costică: Asta nu înseamnă descriminare?

Ionică: Pentru noi sau pentru ele?

Costică: Pentru amîndoi.

Ionică: Pentru noi înseamnă o faptă umanitară faţă de Europa.

Costică: Şi pentru ele ce-nseamnă?

Ionică: Ce mai contează? Să vezi ce atracţie turistică facem din ele!

Costică: Eu ştiam că nu prea are voie să se dezbrace.

Ionică: Nu are voie să se dezbrace la faţă.

Costică: Cum adica la faţă?

Ionică: N-ai voie s-o vezi la faţă. Ochii în special.

Costică: Şi-n rest?

Ionică: În rest, dă-i bătăi, dă-i bătăi.

Costică: Ai verificat dacă nu-s teroriste?

Ionică: Cum adica teroriste?

Costică: Care-ţi bagă bomba în casă şi pe urmă descurcă-te, frate!

Ionică: Costică, Costică! Doar nu vrei să le iei de nevastă!

Costică: Ziceam şi eu, ca un nepriceput.

Ionică: Bă, ştii care-i chichirezu la astea?

Costică: Care-i?

Ionică: Astea-i de-a lu Şeherazada. Nu dă cu jula, nu te umple de boli.

Costică: Cine-i Şeherazada?

Ionică: Un fel de Pirandă de-a lor. Aia din o mie şi una de nopţi.

Costică: Hai nu mă nebuni!

Ionică: Da, bă! Tu-ţi dai seama ce chilipir?

Costică: Chiar că ne-o pus Dumnezeu mîna-n cap.

Ionică: Alah. Nu mai spune de Dumnezeu, că odată se-ntunecă şi oftează.

Costică: Va să zică-s şi credincioase!

Ionică: Dacă n-ar fi credincioase, crezi că le mai aduceam?

Costică: Şi ceilalţi doi refugiaţi cine-s?

Ionică: De la Suceava. Refugiaţi din fostu PNL.

Costică: Unu din ei nu-i Băişanu cumva?

Ionică: Parcă aşa-i zice. De unde ai bănuit?

 

Epilog

 

(Crîşmarul intră furios, căutîndu-l din ochi pe Ionică.)

Crîşmarul: Ce caută Niţă şi Băişanu la mine-n ogradă?

Ionică: Asta-i cota obligatorie de refugiaţi din Suceava.

Crîşmarul: Şi-o băgat Merkel coada şi-aicea! De ce nu i-ai refugiat în Germania sau în Suedia?

Ionică: N-am avut încotro. Da de refugiatele din cota voluntară ce zici?

Crîşmarul: Bunăciuni! N-ai putut să aduci patru din astea?

Ionică: Este şi-aicea o echitate umanitară. Vrei să ne punem rău cu Uniunea Europeană?

Crîşmarul: Şi cu ăştia de la Suceava ce facem?

Ionică: Să-i punem la treabă.

Crîşmarul: Zacuscă ştie să facă?

Ionică: De unde să ştie?

Crîşmarul: Da murături ştie să pună?

Ionică: N-are de unde să ştie. Altă treabă n-ai să le dai?

Crîşmarul: Ba uite că mi-o venit: îi angajăm la clubul de striptis şi-i punem să recite din Tăriceanu.

 

Fiţi sociabili!