Conu Lungu faţă cu reacţiunea

Municipiul Suceava va avea propria trupă de teatru, care va susţine spectacole de anul viitor, în sala de spectacole recent amenajată în fosta clădire a Cinematografului Modern, transformată în Centrul Cultural Bucovina, printr-o investiţie de trei milioane de euro.

„E timpul să avem un teatru de sine stătător la Suceava, Teatrul <Matei Vişniec>. Nu vreau să intru în competiţie cu nimeni, dar am spus de la bun început că, atunci cînd vom finaliza Centrul Cultural Bucovina, un etaj de acolo va fi destinat teatrului”, a spus primarul Sucevei, Ion Lungu, reîntors la conducerea municipalităţii, după concediul de odihnă.

 

Scena 1

 

Costică: (se deşteaptă şi se ridică-n pat, privind cu nedumerire către uşă şi întrebînd cu neastîmpăr): Cine e? (pauză) Cine e? (pauză; sare din pat, aleargă repede la uşă şi o încearcă dacă e bine încuiată, asemenea la fereastră, şi se-ntoarce mai puţin îngrijată să se aşeze iar la loc, făcîndu-şi o cruce) Cine ştie ce-oi fi visat!… (se culcă şi aţipeşte iar; în orchestră melodramă; pauză; o salvă de detunături şi strigăte înmulţite; cocoana sare din pat cît colo)… Cine e?… (o pauză, merge tremurînd la masă, caută p-întunerec chibriturile şi aprinde lampa; foarte emoţionată, încearcă încă o dată uşa, merge în vîrful degetelor la dulapul de haine, îl încuie repede, ca şi cum ar fi prins pe cineva în el, şi ascultă cu palpitaţie ce se petrece înăuntru; se uită apoi pe sub paturi şi prin toate colţurile, stinge lampa, se-nchină şi se urcă iar în pat). Ce-o fi ş-asta? (deodată, s-aud o nouă salvă şi chiote prelungite; Costică sare jos şi rămîne înmărmurită în picioare ascultînd; o altă salvă şi strigăte) Crîşmare! (zgomotul se repetă) Crîşmare!! (pauză; zgomotul se repetă cu putere; Costică se repede peste un scaun cu exasperare, se împiedecă şi cade peste patul crîşmarului) Crîşmare!!!

Crîşmarul: (sculîndu-se din somn spăimîntat): ’Ai! ce e?

Costică: Crîşmare! Scoal’ că-i foc, crîşmare!

Crîşmarul: (speriat): Unde-i foc ?

Costică: Scoal’ că s-o făcut teatru de sine stătător la Suceava!

Crîşmarul: Aş! vorbă să fie! Ce te pomeneşti vorbind, domnule?

Costică: Teatru în toată regula, de am sărit din somn!

Crîşmarul: (luînd-o cu binişorul): Costicuţă, nu-i nimica; ştii cum eşti dumneata nevricos, unde am vorbit toată seara de capitală culturală, te-i fi culcat şi cu faţa-n sus şi ai visat cine ştie ce.

Costică: (impacientat): Crîşmare, deştept sînt eu acuma?

 

Crîşmarul: Apoi de! Costicuţă, asta dumneata ştii.

Costică: (atins): Bravos, bobocule! nu m-aşteptam ca tocmai dumneata să te pronunţi cu aşa iluzii în contra mea; te credeam mai altfel… îmi pare rău!… Cucoane crîşmare, sînt deştept; am auzit acum cum te-auz şi m-auzi… teatru de sine stătător la Suceava!

Crîşmarul: Bine, Miţule, stăi, nu te importa degeaba. De cînd m-ai deşteptat pe mine, ai mai auzit ceva?

Costică: Nu.

Crîşmarul: Apoi de! cum vine treaba asta? spune matale…

Costică: (cam în nedomirire): De, soro, ştiu şi eu?

Crîşmarul: Apoi, vezi? Dar… s-o mai luăm şi pe partea ailaltă, să vedem ce-ai să mai zici. Bine, chiar teatru de sine stătător să fi fost, să zicem;… nu ştii dumneata că n-are nimini voie să facă teatru în afară de Băişanu?

Costică: (aproape răsconvins): De! bobocule, să zic şi eu cum zici, că după cum le spui dumneata, una şi cu una fac două, n-are de unde să te mai apuce omul… (stînd la gînduri şi iar îndoindu-se) Da’ bine, soro, am auzit, am a-u-zit; cum s-auz ce nu era? ce-am auzit dacă nu era nimica?

Crîşmarul: Ei! domnule, cîte d-astea n-am citit eu în campania electorală, n-am păr în cap! Glumeşti cu omul! Se-ntîmplă… (cu tonul unei teorii sigure) că fiincă de ce? o să mă-ntrebi… Primarul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos pe Băişanu, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia din fandacsie cade în ipohondrie.

Costică: Comédie, soro! (minunîndu-se) Aşa o fi!

Crîşmarul: Bunioară şi la dumneata acuma, o ipohondrie trecătoare; nu-i nimica… Hai să ne culcăm: noapte bună, Miţule.

Costică: Noapte bună. (încă nedomirit oarecum, stinge lampa şi se vîră în pat.)

Crîşmarul: (după o pauză): Nu te mai culca cu faţa-n sus, Miţule, că iar visezi teatru de sine stătător la Suceava.

Costică: Ai auzit?

Crîşmarul: Ai auzit? (Amîndoi, d-odată, se ridică înfioraţi. Zgomotul s-apropie).

Costică: (sărind din pat): E idee, crîşmare ?

Crîşmarul: (cu spaimă): Aprinde lampa… (sare şi el din pat)

(Zgomotul mai aproape)

Costică: (aprinzînd lampa): E fandacsie, bobocule ?

Crîşmarul: (tremurînd): Nu-i lucru curat, Miţule! (Zgomotul tot mai tare)

Costică: E ipohondrie, soro? (Zgomotul creşte mereu)

Crîşmarul: E eveniment mare, domnule! Ce să fie?

Costică: Ce să fie? Dumneata nu vezi ce să fie? Teatru de sine stătător!

Crîşmarul: (ciudindu-se): Bine, frate, teatru de sine stătător ca teatru de sine stătător!, da’ nu-ţi spusei că nu-i voie de la Băişanu să faci teatru de sine stătător în oraş? (Zgomotul creşte înainte).

Costică: (tremurînd): Voie, ne-voie, auzi ?

Crîşmarul: (asemenea): Auz: da’ nu e, nu se poate să fie teatru de sine stătător cîtă vreme sînt pesediştii la putere, cine să stea să facă teatru de sine stătător?

Costică: De! întreabă-mă să te-ntreb… (zgomot mare) Auzi ?

Crîşmarul: Unde mi-este gazeta? (nervos) că dacă o fi să fie teatru de sine stătător, trebuie să spuie la „Monitorul de Suceava”. Unde mi-e gazeta? (merge la masă, ia gazeta, îşi aruncă ochii pe pagina a treia şi dă un ţipăt) A!

Costică: Ei!

Crîşmarul: (pierdut): Nu e teatru de sine stătător, domnule, e reacţiune; ascultă: (citeşte tremurînd) „Băişanu a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, el stă la pîndă ascuţindu-şi ghearele şi aşteptînd momentul oportun pentru poftele lui culturale… Suceava, fii deşteaptă!” (cu dezolare) Şi noi dormim, domnule!

Costică: (asemenea): Cine strică, soro, dacă nu mi-ai citit gazeta de cu seara! (Zgomot tare).

Crîşmarul: (prăpădit): Şi pe mine mă ştiu toţi consilierii că sînt intelectual, că sînt pentru Băişanu.

Costică: (tremurînd şi începînd să plîngă): Ce-i de făcut, soro?

Crîşmarul: (stăpînindu-se ca să-i facă curaj): Nu te speria, Miţule, nu te speria… (Salve şi chiote foarte apropiate)

Costică: Iute, soro, pune mîna. (Amîndoi trag cearşafurile din paturi în mijlocul casii, golesc dulapul, scrinul, şi fac două legături mari; apoi baricadează uşa cu paturile şi cu mobilele)

Crîşmarul: (lucrînd): Mergem la autogară prin dosul Centrului Cultural Bucovina, şi plecăm pînă-n ziuă la Botoşani… Acolo nu mai mi-e frică: sînt între ai mei! intelectuali toţi, săracii! (Zgomot şi mai aproape)

Costică: (îngrozită, oprindu-se din lucru şi ascultînd): Soro! soro! auzi dumneata? Actorii lui Lungu vin încoace!

Crîşmarul: (asemenea): Auz… (tremură) Şi cum sînt eu deocheat, drept aicea vin, să ne dărîme casa.

Costică: (îndoindu-se de genunchi şi înecîndu-se): Nu-mi spune, soro, că mor!

Crîşmarul: Iute, iute! (Zgomotul şi mai aproape).

Costică: Soro, mor! a intrat în uliţa noastră…

Crîşmarul: Stinge lampa! (Costică suflă iute în lampă; zgomotul este sub ferestre. Amîndoi sînt trăsniţi. O pauză, zgomot şi apoi cîteva bătăi în uşa d-afară)

Costică: (şoptind): Sînt la uşă.

Crîşmarul: (asemenea): Atît mi-a fost!… Nu te mişca. (bătăile se repetă mai tare; zgomotul s-a cam depărtat). Să ne ascundem în dulap…

Costică: Să lăsăm calabalîcul şi să sărim pe fereastră…

Crîşmarul: Dar dacă or fi intrat în curte? (Bătăile în uşă se îndesesc cu nerăbdare; zgomotul se depărtează mereu)

Costică: ’Ai?

Crîşmarul: St! nu te mişca! (Pumni tari în uşă; zgomotul şi mai departe)

Costică: (răsuflînd uşurat) E oamenii lui Băişanu, Miţule.

Crîşmarul: Şi ce vrea, soro?

Costică: Ne-a adus invitaţie tipărită la teatru şi ne-a pus-o pe clanţă.

Crîşmarul: La teatrul de sine stătător?

Costică: Aş! La Teatrul Naţional Botoşani.

Crîşmarul: (îmbărbătat): Ei, vezi ? (plin de triumful teoriei) Tot vorba mea, domnule! Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Văzuşi? Ce teatru de sine stătător visezi mătăluţă?

 

Fiţi sociabili!