Conu’ Băişanu faţă reacţiunea

Deputatul PNL de Suceava Ştefan Alexandru Băişanu a anunţat că oferă gratuit sucevenilor invitaţii la piesa de teatru „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, în data de 21 august a.c.. Piesa va fi pusă în scenă de Teatrul „Mihai Eminescu” Botoşani, la Casa Culturii Suceava. Băişanu a declarat că în prima etapă va pune la dispoziţia iubitorilor de teatru 750 de invitaţii, dar dacă vor fi solicitări vor mai fi oferite, în aceleaşi condiţii, încă două reprezentaţii, în zilele de 22 şi 23 august a.c.. Rezervarea invitaţiilor se face pe pagina de Facebook a deputatului Ştefan Alexandru Băişanu sau la cabinetul său parlamentar, din Palatul Administrativ Suceava. Invitaţiile se acordă pe principiul „primul venit, primul servit”.

 

Acţiunea promovată de deputat este în contextul mai larg al susţinerii proiectului „Suceava – capitală europeană a culturii”, care este doar la stadiul de intenţie a administraţiei locale. Băişanu a acuzat lipsa de implicare a Primăriei şi Consiliului Local Suceava, şi scepticismul unor lideri politici în legătură cu şansele pe care le are municipiul Suceava de a accede la acest titlu, care presupune ca august şi septembrie să fie două luni de muncă susţinută pentru elaborarea unui proiect viabil. Totodată, Alexandru Băişanu transmite sucevenilor ca pe viitor, la alegerea primarului municipiului reşedinţă de judeţ, să aibă în vedere ca cel ales „să fie de aici, să iubească oraşul, să fi mers la şcoală aici şi să fi terminat şcoala la timp”. El a mai spus că administraţia locală ar trebui să se implice în a furniza actul cultural la preţuri accesibile populaţiei, inclusiv printr-o formă de subvenţionare după modelul celei acordate la abonamentele pe mijloacele de transport în comun. „Decît să dăm baloane şi sarmale, mai bine dăm cultură”, a mai spus deputatul Băişanu. 

 

Scena 1

 

(O odaie modestă într-o bojdeucă din cartierul Burdujeni. În fund, la dreapta, o uşă. La stînga, o fereastră. De-o parte şi de alta a scenei cîte un pat de culcare. În mijlocul odăii o masă împrejurul căreia sînt aşezate scaune de paie. Pe masă, o lampă cu gaz; pe globul lămpii un abat-jour cusut pe canava. În planul întîi, la stînga, o sobă cu uşa deschisă şi cu cîţiva tăciuni pîlpîind. Crîşmarul e în halat, în papuci şi cu scufia de noapte. Costică în iţari şi cu bundiţă pe spate, legat la cap cu tulpan alb. Amîndoi şed de vorbă la masă).

 

Crîşmarul: Aşa, cum îţi spusei, mă scol într-o dimineaţă, şi, ştii obiceiul meu, pui mîna întîi şi-ntîi pe „Monitorul de Suceava”, să văz cum mai merge Suceava. O deschiz… şi ce citesc? Uite, ţiu minte ca acuma: „Ştefan Alexandru Băişanu oferă gratuit sucevenilor invitaţii la piesa de teatru „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”!”.

Costică: Auzi colo!

Crîşmarul: Răposata dumneaei – nevastă-mea a d-întîi – nu se sculase încă. Sar jos din pat şi-i strig: „Scoală, cocoană, şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală, c-a venit Băişanu la putere!”.

Costică: Ei!

Crîşmarul: Cînd aude de Băişanu, sare şi dumneaei răposata din pat… că era liberală! Zic: găteşte-te degrab’, Miţule, şi… hai şi noi pe la Casa de Cultură a Sindicatelor. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pîn’ la Casa de Cultură… (cu gravitate). Ei, cînd am văzut… ştii că eu nu intru la idee cu una cu două…

Costică: Ţi-ai găsit!… dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

Crîşmarul: Ori să zici nu ştiu ce şi nu ştiu cum, că adicătele „acu, unde eşti tu liberal, ţii partea naţiunii…”.

Costică: Aş!

Crîşmarul: Dar, cînd am văzut, am zis şi eu: să te ferească Dumnezeu de nevoia de cultură a sucevenilor!… Ce să vezi, domnule? Dansuri populare, muzici de fanfară, sarmale, baloane, chiote, tămbălău, lucru mare, şi lume, lume… de-ţi venea ameţeală nu altceva.

Costică: Bine că n-am fost la Suceava pe vremea aia! cum sînt eu nevricoasă, Doamne fereşte! păţeam alte alea…

Crîşmarul: Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (schimbînd tonul) Ei, cît gîndeşti c-a ţinut toiul festivalului de folclor?

Costică: Pînă noaptea, tîrziu.

Crîşmarul: (zîmbind de aşa naivitate, apoi cu seriozitate): Doişpe ani de mandat, domnule.

Costică: (minunîndu-se): Nu mă-nnebuni, soro!

Crîşmarul: Ce te gîndeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Alina Gorghiu, de-acolo, de unde este ea, a scris atunci o scrisoare cătră suceveni.

Costică: (cu interes): Zău ?

Crîşmarul: Mai e vorbă!

Costică: Adică cum?

Crîşmarul: Vezi dumneata, i-a plăcut şi ei cum am adus noi lucrul cu capitala culturală să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut femeia datoare, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească…

Costică: (curioasă): Da’… ce spunea în scrisoare ?

Crîşmarul: (cu importanţă): Patru vorbe, numai patru, da’ vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: „Bravos Suceava! Halal să-ţi fie! Să trăiască Băişanu! Vivat Bucovina!” şi jos iscălit în original „Alina Gorghiu”.

Costică: (satisfăcut): Apoi, atunci dacă-i aşa, a vorbit destul de frumos fata!

Crîşmarul: Hehei! una e Alina Gorghiu: femeie, o dată şi jumătate! (cu mîndrie şi siguranţă) Ei! giantă latină, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a băgat ea în răcori, gîndeşti, pe toţi pesediştii şi pe Ioan Balan?

Costică: (mirată): Şi pe Ioan Balan? Auzi, soro?

Crîşmarul: Ba încă ce! i-a tras un tighel, de i-a plăcut şi lui. Ce-a zis Balan – pedelist, altminteri nu-i prost! – cînd a văzut că n-o scoate la căpătîi cu dînsa?… „Mă nene, ăsta nu-i glumă; cu Băişanu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de, cu fitecine; ia mai bine să mă iau eu cu politică pe lîngă el, să mi-l fac intelectual.”

Costică: (cu ironie): Şi-a cunoscut omul naşul!

Crîşmarul: Vezi bine!… Acu ia spune, cam cîţi oameni te bate gîndul că să aibă Băişanu?

Costică: Sumedenie!

Crîşmarul: Nici un om, domnule!

Costică: Ei! fugi că mor! şi adică cu nici un om să…

Crîşmarul: (întrerupînd-o): Da, da’ întreabă-mă să-ţi spun ce fel de om este el.

Costică: Ceva tot unul şi unul.

Crîşmarul: Ăl mai prima, domnule, ales pe sprinceană, dă cu puşca-n Dumnezeu; volintir, mă rog: azi aici, mîine-n Botoşani, ce-am avut şi ce-am pierdut!

Costică: Ei! Aşa da.

Crîşmarul: Şi toţi se-nchină la el ca la Cristos; de hatîrul lui, sînt în stare, trei zile d-a rîndul, să nu mănînce şi să nu bea, dacă n-or avea ce, numai cultură să fie.

Costică: Ce spui, soro?

Crîşmarul: Ce-ţi spui eu, şi cîte şi mai cîte altele şi mai şi.

Costică: Bravos!

Crîşmarul: Trebuie să fie tîrziu, Miţule; ne culcăm?

Costică: (se scoală şi se uită la ceas): Douăspce trecute, bobocule.

Crîşmarul: (sculîndu-se şi el şi mergînd spre patul din stînga): Vezi dumneata cum trece vremea cu vorba…

Costică: (dregîndu-şi patul): Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculţi; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

Crîşmarul: (la pat şi intrînd sub plapumă): Costicuţă, ai zis matale la Victor Construct să toarne asfalt pe Mărăşeşti?

Costică: (stingînd lampa): Da. (se-nchină şi se aşază în pat la dreapta)

Crîşmarul: (după ce s-a învîrtit în pat pînă să-şi facă culcuşul, cu satisfacţie): A! aaşa!

Costică: (din aşternut): Şi zi aşa cu Băişanu, ’ai?

Crîşmarul: (asemenea): Aşa zău!… Ei! mai dă-mi încă unul ca el, şi pînă mîine seara, – nu-mi trebuie mai mult, – să-ţi fac capitală culturală… (cu regret.) Da’ nu e! Da’ o să-mi zici că cu încetul se face oţetul, ori că mai rabdă, că n-a intrat zilele-n sac. (cu tărie) D-apoi bine, frate, pînă cînd tot rabdă azi, rabdă mîine ? că nu mai merge, domnule, s-a săturat poporul de Suceava asta neculturală!

Costică: Adică, zău, bobocule, de! eu, cu mintea ca de femeie, pardon să te-ntreb şi eu un lucru: ce procopseală ar fi şi cu capitala asta culturală?

Crîşmarul: (minunat de-aşa întrebare): Ei! bravos! ş-asta-i bună! Cum, ce procopseală? Vezi asta-i vorba: cap ai, minte ce-ţi mai trebuie? Apoi, închipuieşte-ţi dumneata numai un condei, stăi să-ţi spui: mai întîi şi-întîi că dacă e capitală culturală, nu mai plăteşte niminea taxe la Primărie…

Costică: Zău?

Crîşmarul: Zău… Al doilea că fieştecare cetăţean ia cîte o piesă de teatru bună pe lună, toţi într-o egalitate.

Costică: Parol?

Crîşmarul: Parol… Par egzamplu, eu…

Costică: Pe lîngă ajutor social?

Crîşmarul: Vezi bine; ajutorul social e başca, îl am după legea lui Lungu, e dreptul meu; mai ales cînd e capitală culturală, dreptul e sfînt: capitala culturală este garanţiunea tuturor drepturilor.

Costică: (cu toată aprobarea): Aşa da.

Crîşmarul: Şi al treilea, că se face şi lege de cultură.

Costică: Cum lege de cultură?

Crîşmarul: Adicătele că nimini să nu mai aibă drept să muncească.

Costică: (crucindu-se cu mirare): Maică Precistă, Doamne! apoi dacă-i aşa, de ce nu se face mai curînd capitală culturală, soro ?

Crîşmarul: Hei! te lasă Lungu şi cu Harşovschi, domnule ? E aproape de mintea omului: de unde ar mai mînca ei lefurile cu lingura?

 

Fiţi sociabili!