Contractul moral

Un prieten îmi trimite un text – anonim şi colectiv, precum balada „Mioriţa” -, un soi de „ultimatum al alegătorului dezamăgit”. Spicuiesc din aceste revendicări ce s-ar dovedi salutare dacă cei care ne tot cer votul le-ar lua, măcar parţial, în serios.

„Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă (de fapt mereu aceeaşi)! Vrei votul nostru? Acestea ne sînt condiţiile. 1. Respectarea referendumului din 2009 pentru reducerea numărului de parlamentari la cel mult 300. 2. Imprescriptibilitatea infracţiunilor de furt din buget comise de demnitari. 3. Demnitarii – plătiţi din ban public – să îşi asume obligaţia de a folosi doar sistemul public de sănătate. Doar aşa s-ar putea schimba ceva în acest sistem corupt, subfinanţat şi căpuşat cu complicitatea voastră. 4. Averea nejustificată a demnitarilor să fie confiscată. 5. Parlamentarii care nu au iniţiat nici o lege şi sînt inactivi pe toată perioada mandatului să restituie 50% din sumele primite ca indemnizaţie. Ei nu sînt acolo doar pentru a încasa salarii obeze şi alte tantieme grase, pentru moţăială şi dolce farniente. 6. Interzicerea totală a traseismului politic. Pleci din partid, renunţi automat şi la funcţia obţinută. Eu te-am votat pentru doctrina, sigla pe care o reprezentai, nicidecum pentru şarmul tău personal, anonimule cameleon şi migrator! 7. Parlamentarii care prin vot s-au opus solicitării Parchetului pentru cercetarea altor demnitari să nu mai aibă dreptul de a candida pentru funcţii publice timp de 10 ani. 8. Interzicerea prin lege a dreptului – imoral, ilogic – parlamentarilor de a se pronunţa în privinţa cercetării unui alt parlamentar sau demnitar. 9. Redeschiderea tuturor dosarelor demnitarilor, care s-au închis prin prescriere. 10. Cheltuielile Parlamentului sa fie reduse cu 50% faţă de nivelul actual. Un stat sărac nu poate suporta costurile unui Parlament supraponderal şi ineficient. 14. Reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracţiuni deosebit de grave. 15. Castrarea chimică a  pedofililor şi a violatorilor. E prea dur? Întrebaţi-i pe părinţii fetiţelor abuzate! 16. Mărirea alocaţiei pentru copii la cel puţin 150 lei. 17. Părinţii care nu-şi trimit copiii la şcoală să fie decăzuţi din drepturi şi alocaţii. 18. Interzicerea exploatării zăcămintelor de orice fel, prin metode care duc la distrugerea mediului înconjurător. 19. Reîmpădurirea terenurilor defrişate de proprietari, costurile urmînd sa fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrişat ori nu le-au apărat. 20. Interzicerea vînzării terenurilor agricole către străini. Copiii şi nepoţii noştri vor trebui să-şi poată şi ei creşte copiii. Dacă avem astăzi pămînt românesc este datorită străbunilor care nu l-au vîndut, ci s-au jertfit să-l păstreze. 21. În procesele cîştigate la CEDO, daunele să fie plătite de către judecătorii care au dat sentinţele. Inamovibilitatea nu e sinonimă cu iresponsabilitatea. 22. Înlocuirea prin lege a denumirii confuze de rrom cu denumirea de ţigan. 23. Deschiderea proceselor împotriva acelor guvernanţi şi responsabili care s-au  făcut vinovaţi de distrugerea industriei. 24. Depolitizarea reală a autorităţilor de reglementare şi control (fisc, media, protecţia consumatorului etc.), dar şi a tuturor instituţiilor şi întreprinderilor de stat. 25. Desecretizarea tuturor contractelor civile făcute cu statul român. Contractele de achiziţie din bani publici să fie transparente. 26. Catedrala Neamului să devină, să se transforme în şcoală ori cămin pentru copiii defavorizaţi şi pentru bătrînii fără ajutor, iar administrarea şi costurile să fie în sarcina Bisericii. Voi vota cu cel care ştie să răspundă aşteptărilor mele şi nu ale clientelei politice. Se pot aduce, firesc, modificări sau ataşări de itemuri”.

P.S.  Mira-m-aş ca măcar unul din prea mulţii – şi mai mereu aceiaşi –  „cerşetori de voturi”, care ne îmbie cu oferta lor mai abitir ca o fată bătrînă obsedată de măritiş, să-şi asume responsabil acest „contract moral”. Dimpotrivă, există riscul ca tocmai aceste „porunci” să-i inspire în minciună şi făţărnicie pe negustorii de himere care ne rînjesc din afişe. Lăsîndu-ne încă o dată pradă dezamăgirii post-electorale. Una identică depresiei boşimanului care nu poate scăpa nicicum de bumerangul său, oricît de departe l-ar arunca. El de bumerang, noi de rîia demagogiei populiste.

 

 

Fiţi sociabili!